Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 24 septembrie 2016

incet



Ea imi spune ca ma iubeste
Iubeste primavara, femeie, imi vine sa-i urlu in fata
Iubeste ciupercile pe care le adunam din padurea uda si rece dimineata
Seva din finul cosit si mustul curs din strugurii abia zdrobiti
Iubeste norii care s-au adunat si norii care se duc apoi peste munte
Indragosteste-te de riul care iti spala picioarele obosite ,
Adu prinos primei zapezi ,
Gindeste-te  incet si la micile cascade.

In vreme ce eu sunt aici, cu tine,
Ar fi frumos sa te concentrezi pe cele dinainte mentionate

sâmbătă, 21 martie 2015

nimeni

nu a scris nimeni
cel mai simplu poem
pentru o fată
ei vor să fie mari în poezie
ei vor să existe  mari pentru alții
să dea un sens  ,să fie ceva , undeva

așa că eu spun         că nu mă  interesează
așa spun eu
nici o iubire nu ar putea fi pe o pagină
cînd lumina intră prin draperii
somnul tău e o altă viață
și tu au căutat
și trezirea a căutat  din nou.

sâmbătă, 1 martie 2014

2 martie


mereu am crezut că vom fi nemuritori și naivi
încă mai cred și nu știu încă de ce, nu voi ști
viața ni-e rudă fără să știm, ca un tiv
și țese covor cu ce-a fost și va fi

mereu am crezut că vom fi naivi și nemuritori ,
tot ce-i în noi poate curge ca mierea pe un pantof, pe-o umbrelă
și tot ce e bine e doar uneori
și sufletul rupt nu are atelă

mereu am crezut că vom fi naivi și nemuritori
înfigem din noi un răsad, ca să fie pe mai departe, nu trece
toamna , cînd plouă , în ploaie nu mori
calcă pe frunzele galbene, roșii, maro și alege


sâmbătă, 21 decembrie 2013

Radio. Plus antidot

Radiourile din ziua de azi suck big time. Nu toate, nu generalizez, că nu-i frumos, dar mare parte. Mă refer la alea mainstream acum. Nu dau nume, dar ma pot referi la ceva de genul tragic.fm, mu.fm, radio 71.fm, prost.fm și lista poate o completați voi în comments.Radiourile astea au muzică pentru retarzi, trebuie să o spun, cu toată stima și considerația mea pentru această categorie socială din ce în ce mai prezentă în viața noastră publică și românească. Deunăzi, un amic întîlnit întîmplător la o bere, mi-a spus exasperat, explodînd , că el nu mai poate. Ce nu mai poți, tati, zic mirat. Bă, lucrez în birou cu niste colegi care ascultă toată ziua posturile alea retarde de radio. Abia cînd pleacă din birou mai pot si eu să bag un radio cultural, mai dau si eu cu urechea de o lansare de carte,o recenzie, mai aud un interviu cu un scriitor, cu un om de știință, cu un artist, mai bagă ăia un concert, alea, știi tu. Pentru că trăim într-un oraș de kkt și dacă măcaaar am informația asta culturală, mă simt și eu conectat cît de cît la ce se întîmplă în lumea bună, adică adevărata lume bună, frățică. Na, și la birou mă simt efectiv spălat pe creier, fiecare post de radio are același playlist, m-au tîmpit. A, și faza e că mai au și hartiștii lor pe care îi promovează și dă-i și luptă, bagă-i din oră-n oră. Coae, crede-mă că mă trezesc noaptea și-mi urlă-n cap prostiile alea, nu scap de ele ca de rîie, mă simt prizonier în capul meu. Am încercat un remediu, am început să fredonez în minte cîte-o piesă din alea d-ale noastre, cel mai bine mi-a ieșit cu here comes the sun, dar de la o vreme nu mai merge nici asta, kilu meu, muzica de la radiourile astea parcă e un virus care a dezvoltat tulpini noi și nu mai ai remediu pentru ea.
Ne-am despărțit: eu compătimindu-l, el înjurînd printre dinți sistemul ticăloșit insinuat fix în creierașul lui.
Azi, iarăși întîmplător, mă întîlnii cu el și îl văzui zîmbind larg, lăbărțat, de fapt . Mă mirai, credeam că luase niște pastile de fericire sau mai degrabă că virușii radiofonici își făcuseră bine treaba lor murdară în sinapsele amărîtului, subțiindu-le pînă la dimensiunea ultramicronică a unor rime proaste din cîntecelele topurilor pop.
Și , tot la o bere, aplecat deasupra mesei, îmi șoptește complice: Coae, mă simt ca ăla din matrix, am învins sistemul! Ha? zic.
Nu-mi mai joacă muzica aia în cap, zice. Am gasit antidotul.
Și gagiul începe să-mi înșire niște chestii aproape neverosimile vreo juma de ora, să mă cac pe mine de rîs. Vă jur că mi-a făcut viața mai frumoasă ori, cel puțin mai ușoară.
Tehnic vorbind, ce mi-a zis că descoperise omul? Faptul că, dacă tot ești în situația asta, trebuie să învingi sistemul cu propriile lui arme. Adică rima.
Ei au o rimă? Ei, atunci am și eu una, zice radiind victorie omul din matrixul melodios autohton. Le înlocuiesc rimele cu unele porcoase, de obicei, mă piș pe mine de rîs si apoi îmi trece. Temporar, dar trece. Apoi, cînd revine boala rea la creier, o iau de la capăt. Cu alte rime, ori mai porcoase, ori doar diferite. În final, boala de piesă se plictisește și părăsește capul. Problema e că apar noi piese, cu alte rime. Alte boli, același tratament. E un război continuu, dar măcar mă distrez, nu mă mai consum, conchide el cu lehamite și deznădejde.
Dă-mi un exemplu, zic.
Uite unul, dar nu chiar porcos. Știi piesa aia cu :"eu și iarna sunt pe val, n-aștept sezonul estival"? Ei, varianta mea e : "eu si vara sunt pe deal am un retard suplimentar sau: "eu si iarna sunt banal, si gindesc accidental, am un minim ideal, să mă ftă Bucifal", sau mai cuminte : "eu și iarna sunt retard, o găină, nu canard". Și exemplele pot continua, pe măsură ce apare virusul în tărtăcuță.
Aha, zic, deci parodiezi.
Da, șefu, zice, parodia salvează România, nu știai?

miercuri, 22 mai 2013

despre VIS CU PROSTI

Nu mai cred că oamenii sunt proști. De fapt mulți sunt, dar nu e vina lor. Au fost prostiți de mii de ani, mii și mii. Chiar și cei deștepți au fost prostiți, comandați, îndreptați către ce voiau cei șmecheri să facă, să creadă. De aceea e bine să gîndim cu mintea noastră, cea fără putere, unicată. Una e, a ta, a mea,a lui. Că o rămîne sau nu după ce ne ducem, asta nu o știm. Că se va integra într-o minte universală? Asta nu o știu, dar se poate experimenta asta in viața de acum. Iar asta nu ți-o ia nimeni. Lumea poate face orice vrea dar în minte totul poate să fie liber. Poate că nu ajungi în Andromeda, poate că nu devii un Einstein. Poate că nici nu e nevoie. Posibil sa vrei să cultivi ceapă și mărar. Sau să faci cuiva un transplant de inimă. Totul e să știi de la început că așa cum li s-au pus cailor ochelari de cal, așa ni s-au pus nouă ochelari de oameni. Ca să vedem drumul drept al celui cu biciul, nu drumul nostru, ca să nu vedem ce se întîmplă ci să trăim într-un simulacru de conștiință. Asta e istoria omenirii de cînd o știu eu. Și azi îmi dădui seama că nu mai pot să rîd cînd văd oameni proști.

sâmbătă, 4 mai 2013

Paști

eu cred ca Iisus a fost un om mare. A fost sfînt în vremea cînd sfințenia nu se negocia. Un vizionar, un om care a adunat mase într-un scop bun. Sperăm. Ceea ce îmi fac mie Paștele mai frumoos e o fetiță pe care am văzut-o cu un creion mare, aproape cît ea de mare și ea mi-a zis: uite un creion uriaaaaș.Atunci i-am zis : Și ce o să scrii cu creionul tău uriaș? Iar ea a răspuns atît de simplu : O SĂ SCRIU LUCRURI URIAȘE..... q.e.d.

sâmbătă, 23 martie 2013

un chibrit

aprins. atît a trebuit. După cum mă știți, eu ma uit la teve doar la delfini și la bariere de corali sau întîmplări din război dar, din întîmplare, dau de parascovenia asta cu fetița aia din covasna. Văd că e interviu cu ea pe irealitatea teve, văd că e documentar despre ww2 pe history channel, nu știu ce să aleg. Zic: bă, sunt totuși român, hai să vedem ce și cum. Ok, văd o copilă cu o mamă dusă des la coafeză și un nene părînd de treabă pe lîngă. Mediatorul întreabă fata: și tu ce citești, spune-mi cărțile tale preferate, ea zice: nu prea citesc, doar în vacanțe, cînd am timp.STOP JOC. Deci aprindem un chibrit cu o o mie de grenade? Aflu acum că toată țara fierbe pentru că unii sunt mîndri că sunt români și că ăia răi sunt ungurii. Românii sparg oul la capătul mai mic, ungurii la ăla mai mare, de aici război. A fi mîndru că ești român sau ungur, neamț, evreu, american sau rus, e ca și cum ai spune : sunt mîndru că am 2 picioare, 2 urechi, 2 rinichi. E absurd. Și asta trebuie știut. Iar tu, fetiță cu bentiță, mergi pe la bibliotecă, nu mai aprinde chibrite aiurea, că nu ești oropsită precum copilița lui Andersen. Învață și spune-le și dușmanilor tăi, ungurii, că pot să poarte tot ce vor pe ei. Un steag are cîteva culori, un curcubeu are mult mai multe. Și nu e român, nu e unguresc, e made in heaven și îl vedem toți.

miercuri, 2 ianuarie 2013

o fată cu un pisoi

niciodată nu vor face rău nimănui
e mult mai cald cînd nu ai nimic de făcut
e liniște cu un pulovăr frumos
și nimeni nu mai spune ceva
toate lucrurile torc în jur tu spui
sunt o fată cu un pisoi în brațe
și totul se oprește
aici

joi, 6 decembrie 2012

război pe strada mea

Politica, precum preoția, sunt lucruri inventate de oameni pentru că nu au discernămîntul să gîndească singuri. Te înțeleg atunci cînd filosofezi și bați cîmpii, cînd vindeci oameni, cînd ai o doină de cîntat ori un șurub de făcut. Dar nu pricep de ce trebuie să vii să-mi spui mie ce trebuie să fac și ce dumnezeu să aleg. Deci nu. Mă enervează că trebuie să scriu despre faptul că nu am cu cine vota. Iarăși. Mă afectează faptul că, dacă exista bun simț în țara asta- și nu politică- aș fi putut fi plătit mai bine pentru munca mea. Mai bine, adică pe merit. De ce aș vota un om care-și face vacanțele în caraibe,să zicem, un om care s-a dus pînă acolo să arate că el poate ajunge acolo și le arată el la fraieri că ei nu are cum? Sau middle-age rotofei care își trage amantă pentru că e mai onorabil decît să te duci la curve- și poate are și amanta o șansă dacă ai și tu un nou mandat... Nu cred în politica din România. Cine face politică aici, are mereu un interes personal. Probabil că așa e și în vest, dar acolo au căzut de-a lungul secolelor niște capete pînă să se prindă politicienii că bă, e cam groasă, tre să cam facem ceva. Cum spunea un neamț, parcă: nu suntem o nație civilizată, suntem o nație bine amendată. Pe strada mea acum urlă megafoane cu votați aia și aia. Ba chiar s-a nimerit un catindat să catindeze doar ca să-i ia maioneza altuia, mai grangure decît el. Și toți mitraliază cu vorbe din megafoane instalate pe mașini. Eu voi amenda această clasă politică- sintagmă pe care eu nu am cunoscut-o pînă acum la alt popor- și nu voi vota. Pentru că am de ales între clasa politică și cei care vor să intre în clasa politică. Aș vrea să spun ca Hamlet: restul e tăcere. Dar nu se poate acum. Restul e sunetul din megafoane, din ce în ce mai trist în seara asta de decembrie... cît despre preoție, Hamlet poate să-și zică din nou replica

sâmbătă, 1 decembrie 2012

decembre

nimeni nu te aude dacă te-ai apuca
să plîngi la 2 noaptea
să nu ai motiv, doar lacrimi
să nu știi de ce, uite-așa se strîng toate
și nu se aude nimic din bucătărie
poți să scrii poezia și ai băut apă și bere
lumea e mai frumoasă cînd nu este
și mai ales dacă mai ai țigări
în acest loc minunat unde nu exist doar scriu
în acest loc greu de săpat
aici e totul clar cum ai sta cu picioarele
goale în rîu, să nu te miri
e bine să fii om, așa mă gîndesc
poți să plîngi cînd vrei tu

vineri, 21 septembrie 2012

spre toamnă

Azi voi cînta un pic la chitară
Încet sau allegro, depinde de frunze
Depinde de vîntul şi norul de seară
De păsări nebune, bacante şi muze

La noapte-o să plouă pe streşini, pe viaţă
s-or şterge şi urmele lăsate de vară
mîine-o să fie un cîine de ceaţă
mîine-o să fie ceva într-o doară

azi e un cîntec plecat nicăieri
cum sufli spre cer un fum de ţigară
stau şi mă mir cînd a fost ieri
primăvară

duminică, 16 septembrie 2012

prost haiku

Cînd petalele macilor cad
De-a lungul căii ferate
Ele au ajuns acasă

vineri, 7 septembrie 2012

dacă nu

Dacă nu te-aş mai iubi
Nu ar fi o tragedie dar stelele s-ar îndepărta şi luna
s-ar ascunde mai des
anotimpurile s-ar cunoaşte doar prin calendar
şi florile de vişin şi cele de cireş nu ar mai fi verişoare
deşi, din primăvară , petalele mici s-au înţeles


dacă nu te-aş mai iubi, aş căuta un copac mare pe un deal
să mă îngrop lîngă el cu brazde peste mine
poate o să fie un nuc, poate o să vii
să urci pînă acolo să spui cuvinte de bine

Dacă nici atunci nu te-aş mai iubi,
nu ar fi o tragedie să rămîn cu totul în ţărînă
în micul meu pămînt

din mine nimic n-o să crească la umbră>
cu gura plină de mine cel mort
dar aflu cu tine că tot ce păleşte rămîne aici
în plasele-n care tu eşti
şi eu sunt

duminică, 2 septembrie 2012

miere

ea seamănă cu dimineaţa cînd pune miere pe felia de pîine cu unt
şi ea zice
tu semeni cu o cană de cafea, mai vrei zahăr?
şi amîndoi semănăm cu nişte cartofi prăjiţi
la masa de prînz
şi cu vîntul prin draperii
şi cu apa de la robinet
sau cu două steluţe care se pupăcesc atunci cînd nu le vede galaxia.
Noi suntem ca două armate la care mamele lor le-au luat gloanţele
cînd au plecat de-acasă
şi care acum învaţă să-şi pună una alteia
miere pe pîine,
cafea în cană

avem multe în comun.

miercuri, 29 august 2012

spre toamnă

se-apropie toamna
păsările au început rotirea tulbure pe cer
se anunţă ploi
şi femeile reînvaţă cum
să plece fără nici un regret


oare unde mă vor purta paşii?
voi fi la fel ca anotimpurile?
în trecerea lor tîmpă eu rămîn acelaşi
doar ochii se uită din ce în ce mai jos


ar trebui să mă uit la stele
şi ele să clipească spre mine
cu înţeles


dar acum totul e acoperit de nori
şi vîntul îmi flutură printre rufele
puse la uscat
pe balcon

joi, 26 iulie 2012

băsescu vs clisu

Nu mă duc la referendum. Nu că ţin cu suspendatul, doar pentru că mi-e silă de politica din România. Stai, ca mi-e silă de politica din toată lumea, de fapt, politica animată de un economic morbid şi calculat total inecologic şi inuman. Dar nu asta voiam să zic. Voiam să spun, în puţinele mele "declaraţii" despre subiectele de genul ăsta, că am ajuns în final la starea aia mentală de oaie căpiată. Care nu mai e cu turma, rătăcită cu voia ei şi blazată în decizia proprie de a rupe rîndurile. Mi-e milă de ţară şi de mine, mi-e milă şi de Băsescu pentru că tot încearcă ăştia să îl dea jos. Îl iert că a susţinut nişte guverne care au făcut numai căcaturi, îl iert că a fost măgar şi mi-a tăiat salariul care şi-aşa era piccolissimo şi ştiu foarte bine că dacă ar fi putut, ar fi făcut bine ţării, dar deh, el nu e preşedinte că vrea el, e pus preşedinte iar cine l-a promovat şi pus, partidul, trebuie să-şi ia cota parte, cum iau peştii la curve. Sau impresarii la artişti. Sau mafioţii la magazinul de la colţ. Deci îl iert, mi-e drag de el pentru că măcar pare sincer. Singurul lucru pentru care nu l-aş mai vota e o chestie de tot căcatul pe care a făcut-o: a băgat-o pe fi-sa în parlamentul european. Bă, asta nu se face, e dovadă de superbie de Caligula, bagi calul în senat. Calul se ţine la grajd, copilul cu botox se ţine acasă şi i se caută o partidă bună, căsătorie fericită, happy end. Punct. Băsescu, referendum fericit !

joi, 12 iulie 2012

Istoria României după 89 povestită pentru mine, prostul

1.sub ion iliescu, mulţi fură. 2. sub ion iliescu mai mulţi fură 3. sub emil constantinescu se revizuieşte furatul. 4. sub ion iliescu fură, dar sunt impacientaţi. 5. sub traian băsescu fură ce mai pot, cît mai pot. mă mir că o ţară ca România poate să mai aibă încă istorie. e bine încă

vineri, 8 iunie 2012

nachtmusik VI

eu i-am luat ei cerul
l-am pus undeva în pămînt
şi atunci s-a născut ploaia


apoi soarele cu de-a japca i l-am luat-
de asta sunt nori acum pe lume.


şi, cînd i-am luat şi pămîntul, ea a fugit
am găsit-o pe-o creangă într-un cireş,
obosită, ascunsă printre flori şi frunze.


i-am zis :

de ce îţi bate inima aşa de tare? tu eşti o vrabie.
soare şi cer şi pămînt ţi-am furat
dar vîntul nu am cum.

Îţi las tot, scutură ea din pene
- vocea îi suna liniştită-
chiar şi vîntul, dacă vrei.
Cînd el te va spulbera,
vei fi ca mine.

duminică, 6 mai 2012

oamenii ca mine sunt proşti. ei cred că lumea e frumoasă. Poate de aia am făcut blogul ăsta. Pentru visul cu proşti

sâmbătă, 31 martie 2012

vînt

s-a oprit pentru o clipă vîntul
nu mai spulberă florile, pămîntul
ferestrele sunt deschise, aşteaptă
perdeaua-i o aripă deşteaptă

cerul e treaz fără noi, copiii
albastru cu nori, cu morţii, cu viii
intră prin geamul de la bucătărie
aşa ţi-se-ntîmplă şi ţie

şi mie

vineri, 30 martie 2012

căderea

e foarte urît să scrii poezie despre neputinţă
e ca şi cum lumea te vede că mergi pe catalige
e o plăcere să vezi că cineva cade

duminică, 25 martie 2012

soare

dumnezeu s-a ascuns printre nori
ca să-şi piardă vina
şi noi oamenii stăm ascunşi
undeva să nu intre lumina

uneori sunt aşa de trist ştii
că aş vrea să mă fac o brînduşă
aici la colţ de cimitir lîngă cruci
duminica să mă ude-o mătuşă

sau mic dac-aş fi mic să încap
într-o cutie într-un sertar
cînd vei vrea să deschizi să apară
o mare magnolie sau un stejar

uite tu ,soare, facem prinsoare
că floarea ce iese de printre nori
cu suflet albastră să ne cunoască
te va cuprinde cu mii de culori

doamne ce stai acolo în rai
cu mintea înceată de greier ce cîntă
noaptea tu dă-ne lumina din cîntec

pentru că viaţa ne înspăimîntă

sâmbătă, 24 martie 2012

pentru tine

http://www.youtube.com/watch?v=NJiC6cA3dUA

vineri, 17 februarie 2012

poem sub gene

serile de iarnă
pe care le crezusem pierdute
au revenit.
cartofii sunt fierţi, pisoiul s-a instalat pe calorifer
-îi e lene acum să distrugă ceva-
noi stăm şi povestim despre ziua trecută şi ne mirăm unul de altul
(un braţ mută fotoliul spre sobă)
pisoiul se lansează pe orbită aleatoriu
tu spui staaaaaaaaai, nuuuuuuuuu

şi lumea se opreşte cu un mieunat

duminică, 12 februarie 2012

tranşee 1

Doamne care ai făcut zăpada
care ai făcut baionetele şi bocancii ăştia găuriţi
te rog să te opreşti din făcut
măcar cît îi scriu iubitei scrisoarea asta
frumoasa mea, sper că la tine e cald şi bine
tu eşti singură şi acum te iubesc aşa cum îmi doresc lăsarea la vatră,
la vatra aia unde coacem noi pîine şi nu e război, e doar acasă
aş vrea să mă pălească un glonţ duşman şi să mă trimită ăştia în spatele frontului
să-mi dea medicamente şi o medalie de la patria mîndră de mine
şi apoi tu să mă primeşti la poartă cu o fericire ciungă
dar acum dorul de tine e o rană mare şi pieptul meu e mic.
Doamne, am scris iubitei, acum lasă-i să dea cu tunul

sâmbătă, 24 decembrie 2011

tranşee

Te iubesc , să nu uiţi asta .
Aici e frig şi mă tem că o să fiu norocos, cum spun ceilalţi
Cînd mai moare unul rapid şi nu ştie ce l-a lovit.
Aş vrea să cred că tu ai făcut tranşeele astea, să mă adăpostesc, să-mi fie bine
mi-e frig şi abia pun virgule şi nu ştiu cînd o să înceapă asaltul
şi nu vreau să mor .
Cînd mă gîndesc la tine acum, văd numai pătura aia a noastră
ea îmi ţine de cald cînd închid ochii şi ăştia dau cu tunul şi nu se mai opresc
plouă şi aş vrea să-ţi scriu o poezie, ca şi cum toţi au dispărut
ca şi cum toţi au terminat gloanţele şi se uită miraţi unii la alţii
avem apă în bocanci dar avem o apă mare şi neagră în suflet
şi nu ştim de ce tragem, pe cine omorîm şi cine ne omoară
şi apa aia neagră care curge mereu
te iubesc şi vreau acasă şi vreau să nu mai fie tranşee
vreau să stau cu tine şi să fie cald

vineri, 23 decembrie 2011

Fie ca

Acu nu vreau să fiu cîrcotaş şi să vă stric frumuseţea zilelor ăstora, dar nu am cum să nu remarc, din spirit de viscuproşti, toate locurile comune, sintagmele tocite, rupte, ruginite ori mucegăite ce ne intră pe urechi , pe ochi, pe gură. Acele urări de " fie ca magia" , " fie ca lumina sfîntă", alea cu " belşugul şi cei dragi", pacea revărsată, căldura şi iarăşi luminaaaaaaaa care colindăăăăă cu pace în suflet cu speranţa. Alea cu sănătatea sunt rezonabile, adică e bine, e ok să doreşti sănătate, nici eu nu sunt atît de mîrşav încît să neg asta. Vă doresc la toţi să fiţi sănătoşi, mai ales că a fost un an de caca. Dar staţi, că mai e. Mie mi-a făcut Crăciunul să iradieze pace şi speranţă un anunţ de pe un post tv local. Ştiţi cum e cînd primarii, consilierii, toţi trepăduşii care încă îşi mai doresc un suport electoral în ţara asta care nu mai are nevoie de electori, toţi dau anunţuri, că poate poate îi mai bagă vreun telespectator beat în seamă. Deci hai s-o dau că prea o ţin în mine. Mă pomenesc cu anunţul de la primarul din Frunzăverdeşti, care începe aşa :" Fie ca lumina sfîntă a mesei de Crăciun". Gata, Crăciunul e mai frumos, lumina mai pură, speranţa mai acerbă. Se pare că ne vom întîlni în foarte curînd în lumina sfîntă a sarmalelor şi cîrnaţilor şi tobei şi salatei boeuf şi a ţuiculiţei. Domnule primar de România, te salut!

joi, 15 decembrie 2011

pentru prieteni

e bine că am prieteni. La bine şi la greu, la urît şi la frumos, la tot ce e pe lumea asta. Îţi rîde inima cînd ştii că cineva se gîndeşte la tine uneori, nu doar la crăciun, nu de ziua ta, ci doar.... uneori. E ca şi cum eşti conectat cu o forţă mare, poate mai mare decît tine.
Noi toţi suntem nişte pîrîuri. Şi e o gravitaţie anume care ne cheamă la întîlnire, să fim un rîu şi apoi vedem noi ce-o fi, spre ce vom curge.
Prietenii sunt acei oameni care au aflat asta

marginea

cînd ea pleacă să facă baie
aud cum se scurg rîuri peste marginea pămîntului

în călătoriile mele am cunoscut oameni
care spun că e rotund
numai că acum navighez cu ea
şi-mi zice că toate se termină undeva
delfinii care ne însoţesc, vînturile care ne bat
şi camera asta ce pluteşte
astea vor curge cu noi, vor cădea cu noi

ea iese de la baie acum
lumea e mai curată cînd ea miroase a şampon şi gel de duş
trebuie să termin poezeaua, scuze

duminică, 27 noiembrie 2011

cîrciumă.noiembrie.fotbal

cred că e etapă, o pasă bine plasată
ce ocazie
între blocuri mă aşez la parter la cîrciumă
toamna se pierde cînd e fault
femeia care e departe permite spleenul şi berea
permite o degajare liberă în lumina caldă încă

oraşul meu drag, te văd ca o lovitură din corner
mingea care străpunge plasele tale
ovaţiile ţigării în scrumieră
se termină prima repriză
sper să am un cartier fericit sta sera
nu bate vîntul nu pică frunza nu plouă dar e frig
şi nimeni nu mă cunoaşte aici
un client perfect în tribune
o cauză pierdută pentru terenul de joc
cer nişte răspunsuri şi comentatorul strigă deodată goooooool

de ce nu mă iluminez cînd toţi ceilalţi văd că e gol?