Totalul afișărilor de pagină

luni, 11 mai 2009

o intimplare mai veche

eram in delta intr-o vara torida, acum citiva ani, cu ai mei , la sf. gheorghe. stateam in gazda la o tanti care avea niste copii piperniciti si uscati, asa cum mai sunt oamenii pe la mare, batuti de soare , de nisip si de vint.
intr-o dimineata, m-am trezit mai devreme decit ai mei si asteptam sa puna gazda masa ( mult peste desigur- n-am mincat in viata mea atit peste ca in zilele alea)
Si, stind la umbra, sub vita de vie, neavind ce face, m-am bagat in seama cu fetita femeii, Crina parca o chema, o pustulica de 6-7 ani.
Eu: ce faci , Crina?
Ea: vorbesc cu frunzele ( de vita de vie)
Eu: si ce spun frunzele?
Ea: pai....( putin incurcata) ele spun ca miine o sa fie frumos, ca poimiine o sa fie soaaaareeee....
Eu: dar cu strugurii nu vorbesti?
Ea: Nu
Eu: de ce?
Ea: ( pauza misterioasa si putin fisticita) Pentru ca ei zice mai incet!!

she made my day

2 comentarii:

Flipi spunea...

Pai da, ca in sufletul ei de fetita nu avea de unde sa stie misterul din boaba. Asta l-a lasat Dumnezeu pentru poetul matur din tine sa il descopere "if I am not mistaken"...;)

ramo spunea...

Strugurii isi pastreaza taria pentru vin, de asta vorbesc mai incet.
Multumesc pentru postarea asta. Acum pot spune si eu "You made my day! "