Totalul afișărilor de pagină

vineri, 31 iulie 2009

o femeie cu rochie roşie

Acum cîţiva ani, în studenţie, am lucrat o vară la un magazin de papetărie care era în celălalt capăt al oraşului. Dimineaţa plecam de acasă pe jos, făceam cam 20 de minute. Minute pe care le petreceam observînd copacii, vrăbiile, cîinii, oamenii de pe stradă. Era minunat, nici nu ştiam cînd ajungeam la job.
Ciudat e că la un moment dat am văzut că oamenii se uitau la mine cu mare interes. În fiecare dimineaţă mi se părea că plec cu pastă de dinţi pe faţă, din greşeală sau mai ştiu eu cu ce. Pentru că se uitau la mine insistent şi nu ştiam de ce ; asta pînă într-o altă dimineaţă în care mi s-a revelat misterul : eu , de fapt, arătam foarte destins şi zîmbitor în drum spre serviciu, astfel încît păream a fi un turist. Şi e normal ca oamenii, plecînd încruntaţi şi somnoroşi spre slujbe să se mire :" ce caută un turist la ora şapte jumate prin centrul oraşului!"

Acum e vară şi studenţii vin de la facultăţi, relaxaţi după sesiuni, practici, etc. Vin în urbea natală şi au , exact cum aveam eu, o mină foarte destinsă, un aer de turişti.Îi cunoşti că sunt studenţi, că vin dintr-un oraş mare, mai civilizat şi eventual cosmopolit, unde nimeni nu te bagă în seamă pe stradă. Umblă în cete pe străzi, beau prin cîrciumi , discută aprins despre (probabil) un sistem filosofic de avangardă, sunt boemi şi sunt minunaţi, unii îmi sunt chiar prieteni, mi-e foarte drag să mă uit la ei.

Azi dimineaţă, mergînd ca de obicei spre serviciu, la şapte jumate, m-am uitat discret la toţi oamenii de pe stradă.
Din păcate nici unul nu avea aer de turist. Doar tîrziu, pînă să ajung la job, am văzut o femeie scunduţă, cu o rochiţă roşie cu buline, singura care părea mai relaxată un pic. Sau poate că doar îmi observase zîmbetul meu larg şi, mimetic, mi-a răspuns şi ea cu un surîs.

E bine şi-aşa.

Un comentariu:

day-dreamer spunea...

Uneori, mi-e puţin ruşine să zâmbesc pe stradă, nefăcând altceva decât să... merg. Pare dubios. Oamenii te iau de nebun. Noroc că uneori, de cele mai multe ori, nu-mi pasă.