Totalul afișărilor de pagină

duminică, 23 august 2009

două poeme de ieri

Foaie verde de şopîrlă
Mintea mea în minte urlă
Şi iar verde şi-un cimpoi
Umblăm toţi prin lume goi
Verde tu şi verde eu,
Tot mai trişti, mai trişti mereu.
Rîule, prin valea seacă
Toţi putea-vor să te treacă
Dar de eşti învolburat
Nima-n lume-ţi dă vreun sfat
Şi-aşa umbli peste maluri
Parcă zici că urci pe dealuri.
Mîndro, tu cînd oi vedea
Rîul că s-o-nvolbura
Să mă iei de mînă tu
Şi in mijloc tu mă du
Că acolo e doar viaţă,
Peste maluri curge ceaţă,
Peste noi să curgă apă,
Că din noi ceru s-adapă
Şi din lacrimile noastre
Ca să facă zări albastre.


şi altul, tot ieri scris


Mîndro, tu şi ochii tăi
Care vreau să fie-ai mei
Ce vei face tu pe lume
Fără nume, fără nume?
fără glas şi fără tine
Doar cu dorul ce te ţine
Ce te ţine , nu te lasă
De n-ai casă , de n-ai masă
Dorul care singur vrea
Să te ştie, să te ia,
Dorul ce îl am şi eu
Şi ne duce de la rău.
Mîndro, tu şi mîna ta
Să nu-mi frîngeţi inima.
C-una am si e a ta.

2 comentarii:

Flipi spunea...

Clisule pasăre sură
ce îmi tot dai din gură
a poetului frăguţă
ce din minte e născută
şi în minte slobozită
de dor drag de mândruţă.
Unde mi-ai citit poeme
desute şi boeme
în timpi goi pierdute, rare
şi cu sensuri de prin zare.
Am rimat ce am rimat
dar acum eu am plecat
şi-am încălecat pe-o tastă
şi am pus tilda la fereastră.

mosh berila spunea...

un poem de maine

vis urat pe-un dos de palma
vin' la badea sa te-adoarma,
si iar verde si-un dudoi
bem o bere amangoi,
verde tu, albastru eu,
tot mai tristi, mai turnesol.
Riule, prin mintea seaca
o idee sa nu-ti treaca.
Dar de esti narcisiac,
tu mereu o sa ai trac,
si-asa umbli pe sub mese,
zice lumea ca sunt trese.
Riul ca s-o-ncovoia,
Berea de n-o voi bea,
Sa ma iei de penel, tu,
Si in crasma tu ma du,
Ca acolo e doar viata,
Peste mese curge greata,
Niciun caz sa curga apa,
Ca altminteri ruginim
Si din lacrimile noastre
Iarasi ies poeme proaste.