Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 6 ianuarie 2010

reţele şi reţete sociale

Mărturisesc că am cont pe hi5 şi pe facebook. Ce fac cu ele, nu ştiu. Mi-am facut pentru că mi-a zis cineva odată ori am primit invitaţie şi mi-e ruşine să refuz. Am vreo 50 de oameni pe hi5 şi cîţiva pe facebook, că deh, sunt nou pe-acolo. Problema mea e... ce fac eu cu ele? că de vorbit cu oamenii ăia nu vorbesc decît dacă îmi sunt prieteni şi pe ăia îi am pe messenger, deci nu era nevoie de hi5. OK, înţeleg că la un moment dat te uiţi pe profilul cuiva şi tipul sau tipa are vreo pretenă mişto căreia îi dai "invite". Dar există viaţă după " invite"?.
Adică ce i-aş putea eu spune cuiva necunoscut? Mi-e jenă să scriu o literă măcar, darmite s-o întreb de sănătate...Cine aş fi eu pentru acel cineva, decît prietenul prietenului prietenei care acum cine ştie pe unde o fi.
Sau twitter ala...Altă belea... Mi-am făcut cont, că sunt şmecher. Apoi a trebuit să întreb pe un prieten ce rahat e şi cu twitter ăsta, că nu pricep ce vrea de la mine.

Singurele moduri în care pot comunica sunt ori la o masă, la o bere, ca oamenii, ori, cu cei de departe, prin messenger. Poate că sunt un clasic, poate sunt doar un timid, nu ştiu. Nu mă caută nimeni pe reţelele astea sociale pentru că nici eu nu am vreo reţetă socială cum au ei. Probabil că ăsta e răspunsul dilemei mele. Pa

3 comentarii:

alin spunea...

100% in asentimentul domniei voastre

Razvan spunea...

Daca ai prieteni "internauti" experienta pe retelele sociale devine interesanta - atata timp cat cei din lista de mess sunt acolo si ei ;)
Nu esti un clasic - esti "obsolete".Eu imi caut colegii de liceu / facultate de cativa ani, tot sperand ca "intra in randul lumii" ... cand de fapt ei sunt toti "in randul lumii" - au familii, copii, afaceri ... eu am cont pe facebook ;) - si pe twitter ...chiar si pe youtube :))

irina fumarel spunea...

razvane, hahahaaa, nu esti singurul..