Totalul afișărilor de pagină

marți, 23 martie 2010

23 martie. Plouă

cuvintele se aşază cuminţi pe o foaie
cum bocancii în hol
într-o zi ploioasă în care ţi-au venit
mai mulţi prieteni trişti la petrecere.

să-i primim în camera de zi
cu bere, cu poveşti şi atenţie distributivă
întîi or să zîmbească, apoi cu toţii or să rîdă în hohote
semn că vor putea pleca fără griji.

pe hol vor rămîne urmele bocancilor lor
noroiul ca o singurătate confortabilă
şi gindul că durerea şi tristeţea pot fi ademenite într-o zi
ca într-o capcană

sâmbătă, 20 martie 2010

sine die

spre seară niciodată nu găsesc
un motiv al zilei
din cauza asta mă tot culc
somnul va contura eu sper
somnul va recunoaşte ceva neplîns

apoi amîn dimineaţa apoi după-amiaza
spre seară poate că totul va căpăta
o anume strălucire
un soi de ordine coregrafică precum un
stol de păsări ori un cîmp magnetic
îndrăgostit de atîta şi atîta pilitură de fier

oricum, e foarte important să mai amîni, vei vedea,
să amîni pînă cînd vei fi absolut sigur
absolut convins
că mîine n-o să mai vină deloc
dar deloc

iată un scop al zilei
( mi-a luat ceva, să ştii)

joi, 18 martie 2010

u son le nej?

Plecam ieri de la serviciu si "pe centru"- ăia 5 metri şi 2 metri de centru al amărîtului ăstuia de oraş - văd o faţă cunoscută. O identific rapid, din mers şi intru deodată, ca în Stargate, într-un vîrtej- numai că temporal - mă întorc în curtea liceului acum 17( şaaaaapteşpe aaaani!!!!!), cînd eram îndrăgostit de ea.
Măăăă şi ce-o iubeam....cu ochi şi suflet de copil tembel...ţin minte că în pauze beam apă numai de la pompa din care văzusem că bea ea. Îi scriam poezii, nimeni nu era ca ea.
Păcat că avea prieten. S-a măritat cu el într-un final.

Ieri mergea lent, posacă şi singură prin oraş, mică şi grasă, grasă, cu un pas ca de pinguin îndopat de la zoo. Parcă parcă mai avea în ochi ceva din sclipirea aia de odinioară. Am vrut să mă întorc şi să-i spun : Andra, mă mai ţii minte, eu sunt ăla care ...
Dar e mai bine să treci. Nu e frumos să deranjezi oamenii care nu-ţi mai spun nimic.

duminică, 14 martie 2010

lennon a greşit

viaţa mea e o transă
o port legănat pe lîngă mine
uneori intru în ea şi e greu să mai ies
dacă îi daţi voi doo palme se rezolvă
sunt al vostru din nou

viaţa mea eu o ţin într-o cuşcă
iese de-acolo numai cînd e frumos afară
şi cînd vă e vouă bine şi rîdeţi la soare ca proştii peste lume

aş vrea să vă spun că viaţa asta e în plămîni
că s-a aşezat în aorta mea, în cişmeaua de sînge

dar nu. ea e mult mai mult
ea e o transă

trei poezii fără titlu. 3

nimeni nu cunoaşte
originea singurătăţii
poate vine de foarte departe
dar e aici

azi o să ne uităm la copaci
la iarbă la tot ce e fără noi
pe o cîmpie ca un film
peste care trecem fără subtitrare

cuvintele vin şi pleacă nimeni nu le-a chemat aici
au ele un ceas mereu
şi ceasul se strică mereu

astăzi sunt aşa de aproape de mine
că m-aş putea strivi în scrumieră

nimeni nu vrea să-şi recunoască
originea singurătăţii

sâmbătă, 13 martie 2010

town with no cheer

am fost azi să-mi iau o coardă la chitară, MI-ul, aia subţire. Le am pe toate celelalte, dar asta e ruptă. La singurul magazin din oraş unde se MAI aduce aşa ceva, era o tanti care îmi arată vreo zece corzi de SI. Atît mai avea, nimic altceva. E ciudat cum un lucru aşa marunt, pînă la urmă, îţi arată nimicnicia locului în care trăieşti. When the music's over, turn off the light.

touchscreen loveşte din nou

azi mi-a spus un prieten: ia, asculta trupa asta, e un progresiv mişto. Ok, zic, ia să scriu pe mobil numele trupei, că-l uit , că d-aia am nush ce tilifon, măcar să-l folosesc. OK, intru în meniu, caut organizatorul, intru în memento, iau un chibrit să scrijelesc numele pe touchscreen....canci...Scriu F, imi apare pe ecran 38, scriu O, apare un j.
Prietenul meu îmi zice: Vezi, telefoanele astea sunt bune, ştii, cînd nu ai bani să-ţi iei un creion

joi, 11 martie 2010

temă de acasă pentru elevul carl jung

Mi se pare că azi-noapte am visat că vorbeam cu un urs. Se ridicase pe labele din spate şi-mi spunea vesel, îmi explica plin de mîndrie că el e singurul animal care poate merge în două picioare. Mă rog,în două labe.
Am vrut să-i spun că mai e şi pinguinul , că mai e şi maimuţa, dar nu i-am zis.

Nu am vrut să-l supăr.
Apoi a plecat. Fireşte, în două picioare. Mă rog, în două labe.

marți, 9 martie 2010

vis cu primari

Astăzi avem în program un adevărat deliciu. Cităm de pe www.9am.ro :
Un primar din Gorj s-a dat singur in judecata
Primarul din comuna gorjeana Saulesti s-a dat singur in judecata ca sa incaseze un spor salarial de 75 la suta, pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.
In calitate de indrumator de proiecte in primarie, Constantin Draghici, primarul comunei Saulesti, s-a dat singur in judecata si si-a cerut spor de 75 de procente la salariu. Pentru ca magistratii sa nu isi dea seama de dubla sa calitate in proces - atat ca reclamant, alaturi de alti functionari publici din primarie, cat si ca parat, in calitate de primar al localitatii - edilul nu si-a declarat numele complet cand a inceput procesul. Astfel, Constantin Draghici l-a dat in judecata pe Constantin Rucsanda Draghici.

Alaturi de primar, alti cinci functionari din institutie au castigat si ei sporul respectiv in instanta, acordat pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.

"Din 18 milioane, 75%, cat implica, inseamna inca 12 milioane de lei vechi. (...) Nu stiu daca-i moral, dar un astfel de proiect nu se poate implementa stand aici in birou. Se implementeaza cu eforturi mari, cu sute de drumuri", a sustinut primarul Constantin Draghici, citat de NewsIn.

"Prin aplicarea procentului de 75% la salariul de baza, efectiv in mana raman cu 5,5 milioane", a sustinut un functionar din primarie, Iustin Andrita.

Cornelia Pavel, contabila in Primaria Saulesti, a afirmat ca hotararea judecatoreasca este definitiva si executorie.
.

In această ordine de idei susţin ferm că, atunci cînd o să mă întîlnesc pe stradă pe mine mă , o să mă iau rapid la o serie de palme şi o să-mi spun cu voce gravă, să audă şi trecătorii( să am martori) : Băăă, porcule, mi-ai rămas dator cu 3 beri de anu trecut, marş în prima cîrciumă să mi le dai că altfel îţi sparg faţaaaa, măăăă!
Bineînţeles că la un asemenea ton, o să mă cam sperii şi o să mă refugiez în prima cîrciumă pe care o s-o văd cu ochii, să-mi dau 3 beri, să scap de datorie. Cum de nu m-am gîndit la asta pînă acum??

luni, 8 martie 2010

iahuu

dacă s-ar salva arhivele de pe yahoo messenger şi s-ar pune pe hîrtie, vă daţi seamna că teatrul clasic ar dispărea aşa, ca purtat de vînt? Cîte drame şi cîte comedii s-ar putea juca şi asta numai în doi, două personaje, nimic mai mult...S-ar economisi mult decor, s-ar pierde din artificialitatea aceea teatrală, ar fi mai uman.Multe avantaje.
Ce Ibsen, Shakespeare, Cehov , Caragiale? Ei vor fi invidioşi că nu au avut calculator şi conexiune la net.
Discuţiile pe messenger îţi dau timp de răspuns, poţi gîndi mai bine replica, poţi crea o spontaneitate genuină deşi puţin întîrziată. Poţi fi creativ în timpul tău, în măsura pe care o ai tu, nimeni nu te presează.
Puneţi-vă pe vorbit, copii. Intr-o zi poate o să faceţi un premiu pentru piesele voastre, faceţi o casă de producţie, un Messengerywood, un Yahwood. Na, că vă dau idei gratis. Să fie primit!

sfaturi pentru deplasarea in trafic

liviuscrisu >oricum, tu scapi de lumea asta, te duci la facultate,te doare-n 14
ea::...: intru-n alta lume
liviuscrisu: bucuresti nu>?
ea::...: poate mai rea
ea::...: da
liviuscrisu: super
liviuscrisu: vezi ca e lume rea acolo
liviuscrisu: tre sa stii cum sa rezisti, altfel devii ca ei
liviuscrisu: rezisti numai daca stii sa fii om bun
liviuscrisu: sau daca vrei sa fii ca ei, go on
ea::...: oricum, trb sa fii bitchy
liviuscrisu: o sa ajungi secatura
liviuscrisu: nu trebuie sa fii bitchy
ea::...: ba da
liviuscrisu: ba nu
liviuscrisu: trebuie sa zici : asta am nevoie, asta nu
liviuscrisu: e un mod practic de a gindi
ea::...: da
ea::...: corect
liviuscrisu: dar sa stii in acelasi timp ce compromisuri tre sa faci pentru una sau alta
liviuscrisu: si sa alegi pe cel mai mic
liviuscrisu: daca se poate fara compromis, e perfect
ea::...: da, imi place cum gandesti
liviuscrisu: gindesc cit mai putin inuman intr-o lume din ce in ce mai inumana
liviuscrisu: atita tot
liviuscrisu: imi reduc inumanitatea
liviuscrisu: ar trebui sa scriu asta pe blog
liviuscrisu: ma inspiri
ea::...: sunt o muza
ea::...: clar
liviuscrisu: oho
liviuscrisu: clar
liviuscrisu: muza cu ventuza

iubirea

tu eşti ca sîmbăta dimineaţa
cînd mă trezesc şi văd numai ce vreau eu
sau ca şi cum duminica la zece în turla bisericii am face balonaşe de săpun
tu eşti camera abia străbătută
în care am găsit acel căluţ de plastic

dacă mă doare stomacul cumva, eu sunt singur
dar şi tu eşti singură, lipită de durerea mea

dacă într-o zi vine primăvara, toamna
e pentru că tu m-ai sărutat ori ai plîns
şi a curs o stea

ori ceva foarte greu peste mine



Ţi-aş face un desen o schiţă
dar nu pot să creionez paşii tăi
atunci cînd vii şi surîzi
totul e prea
prea rapid

eu fac primii paşi în tine şi cad
iar dacă mă ridici, o să mergem împreună

marchet

Viaţa e grea
noi suntem nişte copii purtaţi
într-un cărucior în kaufland
căutăm cu privirea culorile mai frumoase
măcar de ne-ar trebui una din ele
varza e mai verde în revistă
lumea e frumoasă pe coridor

să ieşim din parcare

duminică, 7 martie 2010

coincidentia gainorum

De dimineaţă, mama iese pe uşă spunînd : Mă duc pînă la doamna Găină să iau nişte ouă.

Cuuum? Aşa o cheamă pe ea???
Da.

sâmbătă, 6 martie 2010

stare

plouă mărunt şi e frig, cenuşiu, depresiv
haide, spune-mi te iubesc aşa ca şi cum ai pune muzică
şi să nu mai ştiu decît cuvintele astea azi, doar atît.

pe stradă peste pietriş trec maşini
e o chestie apocaliptică în asta

nu deschide fereastra
fă ceva de mîncare cheamă nişte vecini
să rîdem să exorcizăm dealul
care în depărtare îşi bate joc de tot ce simt eu

dacă stăm în casă vîntul nu ne atinge
o să-ţi cînt don't let me down
începe din Fa Major aşa-mi amintesc