Totalul afișărilor de pagină

duminică, 14 martie 2010

trei poezii fără titlu. 3

nimeni nu cunoaşte
originea singurătăţii
poate vine de foarte departe
dar e aici

azi o să ne uităm la copaci
la iarbă la tot ce e fără noi
pe o cîmpie ca un film
peste care trecem fără subtitrare

cuvintele vin şi pleacă nimeni nu le-a chemat aici
au ele un ceas mereu
şi ceasul se strică mereu

astăzi sunt aşa de aproape de mine
că m-aş putea strivi în scrumieră

nimeni nu vrea să-şi recunoască
originea singurătăţii

Un comentariu:

Io Kumine spunea...

poate-i singuratate
de la umbre de-ale noastre care
nu s-au mai lasat calcate-n picioare
si-au luat-o la goana nebune
din noi, din mine, din tine
si unele s-au aruncat
cuprinse de disperate,
de pe faleze si poduri pustii
in mare

altele s-au ascuns pe dosul frunzelor ofilite
in valatucii din cer inainte de ploaie
sau dupa cate o silueta familiara
care-ti traverseaza pe interzis
a ochiului coada
pasind lenes,aton pe o strada
catre niciunde

e singuratate fiindca zic unii
am fii facut alegeri proaste
si am vrut sa gustam din fiecare
felurite feluri de mancare
la masa de-ofrande a unor zei
interzisi si oricum ingrati
intr-o lume unde se-aproba
cererea de societate
doar pentru salariati
cu dovada stabila de angajare
de cu cel putin un an inainte

o origine a singuratatii in lume
e propria neacceptare,
o origine a singuratatii in lume
poarta numele insingurare

originea singuratatii oricum nu conteaza
iti va pasa si tie atat cat mai doare
apoi o vei duce ca pe orice boala comuna, usoara
pe propriile tale picioare

problema singuratatii nu-i oare
in capacitatea de vindecare ?