Totalul afișărilor de pagină

vineri, 17 septembrie 2010

ora de sexologie

Bonjur mezelev!
Astăzi, la ora de sexologie vom vorbi, biensur, despre sex. Dar nu orice sex, ci acel tip de sex foarte eficient, aducător de senzaţii nebănuite şi anume sexul în instituţiile publice.
Aşadar se ia o serie de afirmaţii pe care le vom denumi în continuare "zvonuri" şi se introduc în mod repetat în partea posterioară a angajatului, denumită în continuare "cur". Plăcerea imensă însăăăă...nu este a angajatului ci a introducătorului, vă spun de pe acum. De ce , ştiţi voi, aveţi o vagă idee, copii? Deoarece angajatul respectiv pentru o bună perioadă de vreme nici măcar nu află, acest fapt putînd fi considerat cel mai safe sex. După această operaţiune extrem de laborioasă se aşteaptă rezultatul şi anume faptul că zvonul trebuie să fie mirosit şi de către ceilalţi angajaţi pe care îi vom numi în continuare "răspîndaci". Aceştia, adunaţi în grupuri mici, amuşinează curul angajatului o perioadă, ocazional rîzînd pe înfundate iar după ce se plictisesc îl abordează pe respectivul angajat cu fraza instituţională : "băi, am auzit că ai un zvon în cur!!!" După care angajatul se uită să verifice de unde i s-a tras zvonul, pe unde a putut să între direct în cur şi să afle mai ales CINE i-a tras-o fără să simtă. Adică să meargă la sursă. Pentru că e nelămurit şi în general e cam futut. Moment în care se petrece un fenomen ciudat: răspîndacul ia o mutră sobră şi chiar puţin speriată şi şi produce următoarea frază: " Băăă, să nu mă dai de gol, că o să fie nasol, o să iasă scandal în instituţie! Las-o aşa, dă-o naibii, parcă nu ştii cum vorbeşte lumea"...Aşa că angajatul nelămurit şi în general cam futut se vede obligat să o lase moale şi să-l acopere pe răspîndac, deoarece, dacă ar încerca să-l afle pe futarnicul de coleg, ar ieşi, cum am mai spus, un mare scandal în instituţie. Aşa că îşi pune capul în pămînt, îşi imaginează cum l-ar strînge de gît pe ăla de-a reuşit să-l fută, încearcă apoi să se calmeze, atît cît îi permit nervii şi-aşa întinşi, căci angajatul în instituţie lucrează în general cu publicul, iar după terminarea programului pleacă acasă, oprindu-se pe drum la o bere, singura terapie care poate fi adoptată. A, sau două beri, depinde cît de futut a fost. Ora s-a terminat.

7 comentarii:

Flipi spunea...

chiar aşa nasol să fie?
osho!

Anonim spunea...

liviule,
ai niste perversiuni....
de ce taman in cur?
tu si Kundera ce mai aveti o fixatie pe...
oricum, ideea ca pute e buna
dar si o digestie defectuoasa l-ar aduce la acelasi rezultat, nu crezi?

rnrbox spunea...

Nasol moment monsieur ... da faina relatarea :P

ceraselami spunea...

my small opinion sau hermeneutica ridata,cu pretentii modeste sau can you blame them?

parerile publice vis-a-vis de oamenii care isi vad,pur si simplu,de treaba lor(bunaoara,sa spunem,un arhetip de bibliotecar borgesian) au avut,in timp,o serie de recatii tradatoare de implicare din parte-mi,traversand sinuoasa gama de stupefactie,sagalnic,amuzament,compasiune sau pierderea,inevitabila,a saritei.este,oricat te-ai stradui,vorba lui saramago,sa te dai 4 pasi in spate pt.analiza detasata,este,spuneam,zornaitor tumultul universului.asta,pana m-am dat,a la buddha,mult mai multi pasi in spate si,pazita de reactii de catre gorgonele taioase ale turnului meu,am acceptat,cu senina obladuire fata de nevoile senzorialului si mentalului delabrat,faptul ca intotdeauna ceea ce e,iremediabil,public,nu va inceta sa-si scuipe marunta transcendenta asupra a ceea ce nu poate respecta drept singular si imposibil de incadrat intr-o tipologie facila,doldora de neperplex.si e,pana la urma,firesc sa nu poti avea in atentie decat posteriorul cuiva,atata vreme cat neinduratorii,cu unii,zei te-a privat de o meditatie la o chakra superioara-macar de-ar fi vorba doar de fosa suprasternala,unde salasluieste suava petala a spunerii frumoase.
dar,cum nu putem fi toti buddha,nici macar pe fragmente(deocamdata,cel putin),my paceful advice,if you permite me,of course,este de a-ti tapeta turnul cu filigranul unor portrete de calitate,empatice si gata sa rezoneze la intimitatea,bucuria si tristetea pe care simti,sau nu,nevoia de a le trai,totusi,alaturi,intr-o lume cu,inca,oameni.
si,cum spune cel mai intelept proverb autohton,mai bine veseli sa fim si un cantec vesel sa cantam,ca tot acolo vom ajunge cu totii:)
cerasela.

Anonim spunea...

discutia asta, dar in varianta cu actanti, am auzit-o de la 2 colege de-ale tale de la biblioteca. te barfeau pe tine si pe stii mai tu cine

viscuprosti spunea...

nu stiu , pe mai cine?

introspectii spunea...

asta e jobul femeilor plicticoase, frustrate si care au multe haine de calcat acasa :))