Totalul afișărilor de pagină

vineri, 8 octombrie 2010

o poemă frumoasă-frumoasă

Mi-ar fi plăcut să scriu eu poezeaua asta a unui poet nicaraguyan, Pablo Antonio Cuadra. Mi-am amintit azi de ea pentru că şi am luat-o din antologia "Valori eterne ale poeziei hispane", ed. Minerva, 1991, în traducerea lui Darie Novăceanu. Iată:

Noaptea e o femeie necunoscută


Şi tînăra fată l-a întrebat pe străin:
-De ce nu intri? Am aprins focul
în camera mea.

Şi i-a răspuns călătorul:
-Sunt poet. Nu vreau
decît să cunosc noaptea.

Atunci, fata, a aruncat cenuşă pe foc
şi i-a şoptit, din penumbră, străinului:
-Îmbrăţişează-mă. Şi vei cunoaşte noaptea.

4 comentarii:

ceraselami spunea...

ma gandesc la faptul ca femeia,desi preaplina de stiinta noptii care adasta,pletoric,in interiorul ei,aprinsese acel foc al singuratatii pentru ca stia ca doar in imbratisare noaptea se va dezlantui.
ma gandesc.
si imbratisez.

Celestine spunea...

interesant orificiu de lumina

Ioana Dunea spunea...

Mie mi-ar fi placut sa scriu multe din poezelele tale

viscuprosti spunea...

Super, Ioana. Poti scrie multe din poeziile mele, daca vrei, numai sa le semnezi, sa stiu ca-s ale mele :)))