Totalul afișărilor de pagină

vineri, 24 decembrie 2010

căţel

mă duc să duc gunoiul. apoi să iau ţigări. trec pe lîngă un loc unde a murit un căţel acum cîteva zile. Tot acolo era. Parcă dormea de cîtva timp şi nu se mai trezea, era foarte liniştit, chiar nu-ţi dădeai seama. Puţin mai încolo dau de un rahat de cîine şi mă gîndesc că poate rahatul ala tocmai căţelul l-a făcut şi uite, acum e mort. Mort. Şi uite aşa îţi vine, te loveşte faza că suntem efemeri, bă, da' efemeri dreaq. De la un căţel mort şi de la un rahat de căţel mort. Ete-aşa

joi, 23 decembrie 2010

poem cu noi

într-o zi o să vorbim aceeaşi limbă
dacă o să zic scaun tu o să te aşezi
fără nici o frică
dacă o să zic dragoste o să facem ochii mari
aşa de mari încît în somn
va fi mereu o întîlnire
pleoapele care alungă intermitent lumea

e bine să trăieşti în genere asta ziceam

pe limba aia, ştii tu

miercuri, 22 decembrie 2010

aşteptare

am găsit piatra care vorbeşte ca o floare
am găsit floarea care vorbeşte ca un cîine
am găsit cîinele care a devenit om

am căutat moartea care a făcut piatra să fie floare
şi am găsit cîinele care ne-a făcut oameni

eu vreau să mor să văd ce se mai întîmplă
poate voi fi o cîmpie pe care tac nişte cai
să fii bună, adu-le rîul aproape
o să le fie sete

duminică, 12 decembrie 2010

cineva

ea doarme
ea uită
cineva doarme lîngă ea
şi are grijă ca ea să uite
dimineaţa ea îţi va
aminti că a uitat
va zîmbi şi va spune

uite e dimineaţă

sâmbătă, 11 decembrie 2010

scoici

nu e vorba că aş fi înotat
că m-aş fi scufundat
oricît de adînc
nu căutam o perlă

uneori e bine să-ţi opreşti
respiraţia
lipsa aerului e o speranţă

ce ştim noi atunci cînd totul coboară spre nisip dedesubt
ce ştiam eu găsindu-te?
ce ştim noi doar scoici cum suntem
mai intră un fir de nisip
în carapace prin carne
şi tu vei străluci rotundă iubito
apoi vine valul şi malul

totul e o plajă

frig

seara începe frigul şi vîntul
dansează un motiv folcloric
printre copaci şi oamenii
care aleargă spre case
copiii aşteaptă crăciunul
bătrînii tac în spuma nopţii

ceilalţi sunt prinşi între ei
ca-ntr-o menghină
ca-ntr-o cameră fără uşă fără tavan

din cînd în cînd mai plouă
şi li se dă voie afară se bucură
în curtea închisorii

vineri, 10 decembrie 2010

fotoliu

e ca şi cum ai fi într-o carte
şi eu aş vorbi cu tine
pasaje întregi în care te strig în balcon
şi m-aştepţi
da
în capitolul doi aş plînge alături de tine
în sufragerie cu lingura în supă
şi eu culegînd lacrimi pe sub masă

e ca şi cum
ai prea multe foi prea multe sufragerii
mese şi linguri şi lacrimi şi
capitole

sunt rafturi pentru cărţi
sunt rafturi pentru oameni.