Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

roţi

Iubirea vine la toţi. Pur şi simplu vine. Poate nu ne-o dorim, dar ea vine. De obicei îndrăgostiţii o primesc precum o mare roată dinţată în braţe şi încep să se învîrtă împreună, un lucru minunat. Ca două roţi de ceas învîrtind un univers, un mecanism numai al lor.. Doar că asta oboseşte. Roţile sunt prea mari, chinul, obişnuinţa sacadării dinţilor mari, scrîşnetul, uneori...
Eu am nevoie de rotiţe şi de arcuri, am nevoie de mişcări infinitezimale, de tije şi de pîrghii, de toate unse bine şi numai aşa voi putea mişca roata aia mare de lîngă tine. Numai aşa rotundul tău moale va copleşi golul dintre dinţii roţii mele. Ca să nu mai fim în ceas. Ca totul să se împotolească între noi , să nu mai ştim care e cine şi să cădem într-un rîu şi apoi să curgă la vale şi să se facă moară de apă. Şi să cadă şi aia în vîltoare, cu roţi mari şi infinitezimale, cu şindrilă şi dragoste, cu noi spre mare

Un comentariu:

Flipi spunea...

iubirea este în toţi. pur şi simplu este. suntem. e baza tuturor lucrurilor şi mecanismul nevăzut al lumii. motoraşul arderii stelelor şi suflul vântului călător şi fractalii din desenul frunzelor.
sfera-fractal de lângă tine e numai sripa dreaptă, lângă aripa ta stângă, împreună fluture de lumină. dacă în stele fuzionează atomi de hidrogen, îţi dai seama ce poţi face cu doi atomi de iubire!!!
şi iubirea e înainte de intenţia de roată dinţată, înainte de gâdul unei matematici a mişcării, înainte de intenţia de intenţie. noi, voi, tu, el, ea, TOT.