Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 2 aprilie 2011

cîntecel

Din toate stelele
Cu-a lor clipocelile
Tu eşti a mea

Cea mai aproape
Cerul să crape
De nu-i aşa

Raza ta-i lanţ
Eu, fără sfanţ,
Ia şi mă leagă

Colo e noaptea
Soarele-n dreapta
La mijloc fragă

Şi cînd ai şti
Că stele mii
Vor să mă ia

Ţipă de dor
Cu rază de-amor
Ca o nuia

Iubita mea mică
Viaţa e frică
Şi lumea-i rea

Lumină-mă, căci
Eu, pîntre crăci,
Te voi vedea

Crăci înflorite
De mine iubite
Să mă cunoşti

Şi du-mă de zor
Ca pe-un covor
Din visul cu proşti
#
Iubita mea mică
Eu sunt o clipă
Şi tu eşti aşa

Numai un soare
Care nu doare
Poate ne-o lua

El să nu ardă
Lumina cea caldă
Ce-o va primi


El sa ne ştie
Prin stele, o mie
Ne va ghici
*
copila mea dragă
la fel ca o fragă
ce s-o culegi

lumea-i a noastră
ca o fereastră
cu cioburi întregi

numai noi singuri
prin aste friguri
ne-om zgribuli

Pînă cînd ceara
ce-o picură stelele
ne-o încălzi

Un comentariu:

Flipi spunea...

e atata crud in viersul aista ca-mi vine sa-mi fac o salata asezonata cu micile condimente condescendente pe care se pare ca le-ai regasit in apa cea mare ce curge mai tare ca timpul sau ploaia si sufletul indoia
visul e al tau il poti modela in ne-forma-gand pe care ti-o doresti, apoi neaparat sadit in gradina.