Totalul afișărilor de pagină

vineri, 17 iunie 2011

viciu

mai am un kil de bere
şi nu mi-e frică de nimic
daţi-mi toată nenorocirea voastră
ochii voştri goi trişti plînşi uscaţi
eu o să-i transform în bere şi ţigări

daţi-mi toate neîmplinirile voastre
toate neiubirile şi lipsa voastră de putere
ele se vor face toate bere şi fum

şi cînd ele vor fi aşa
eu voi fuma şi voi bea
şi voi veţi fi liniştiţi
voi veţi fi ştiiţi


să vă văd ce-o să faceţi
cînd se termină berea
cînd se termină pachetul de ţigări

să vă văd

3 comentarii:

Flipi spunea...

practic nu există diferenţă între mine, bere sau fumul albastru care iese din filtru, sau fumul gri ce iese din căldura jarului aprins.
şi atunci metamorfoza poate începe, fum sau spumă...hmmm... grea alegere.

asta dacă nu învăţ cum să fiu amântrei. şi atunci berea şi ţigările vor deveni numai amintirea unui sine incomplet, dar crud ca poezeaua asta.

viscuprosti spunea...

si crud si incomplet , asa e, si crud. sperind sa vad

amarascu spunea...

Pai cand se termina berea si tigarile, mergem si luam pe caiet. Sau ne ducem sa ne culcam. Altfel, riscam sa scriem poezie fada.