Totalul afișărilor de pagină

duminică, 14 august 2011

trecere

norii nu ne ating niciodată
ei ştiu că cerul e deasupra lor
ei ştiu că noi respirăm cer
dar nu vor să ne atingă

poate că vrei să zbori dar ei nu se lipesc de tine
poate vrei să-i îmblînzeşti uneori
dar ei au trompe mari şi colţi de fum alb ,
au marşul vîntului

norii mereu trec
să ne lase pe noi noi să respirăm cerul
şi noi mereu trecem
cu ochii spre nori

Un comentariu:

Flipi spunea...

şi jiul trece
ca epistole uşoare
adiate de vânt
curbate numai
de
bucuria revederii.

la masa tăcerii am şezut şi-am râs