Totalul afișărilor de pagină

vineri, 17 februarie 2012

poem sub gene

serile de iarnă
pe care le crezusem pierdute
au revenit.
cartofii sunt fierţi, pisoiul s-a instalat pe calorifer
-îi e lene acum să distrugă ceva-
noi stăm şi povestim despre ziua trecută şi ne mirăm unul de altul
(un braţ mută fotoliul spre sobă)
pisoiul se lansează pe orbită aleatoriu
tu spui staaaaaaaaai, nuuuuuuuuu

şi lumea se opreşte cu un mieunat

duminică, 12 februarie 2012

tranşee 1

Doamne care ai făcut zăpada
care ai făcut baionetele şi bocancii ăştia găuriţi
te rog să te opreşti din făcut
măcar cît îi scriu iubitei scrisoarea asta
frumoasa mea, sper că la tine e cald şi bine
tu eşti singură şi acum te iubesc aşa cum îmi doresc lăsarea la vatră,
la vatra aia unde coacem noi pîine şi nu e război, e doar acasă
aş vrea să mă pălească un glonţ duşman şi să mă trimită ăştia în spatele frontului
să-mi dea medicamente şi o medalie de la patria mîndră de mine
şi apoi tu să mă primeşti la poartă cu o fericire ciungă
dar acum dorul de tine e o rană mare şi pieptul meu e mic.
Doamne, am scris iubitei, acum lasă-i să dea cu tunul