Totalul afișărilor de pagină

duminică, 25 martie 2012

soare

dumnezeu s-a ascuns printre nori
ca să-şi piardă vina
şi noi oamenii stăm ascunşi
undeva să nu intre lumina

uneori sunt aşa de trist ştii
că aş vrea să mă fac o brînduşă
aici la colţ de cimitir lîngă cruci
duminica să mă ude-o mătuşă

sau mic dac-aş fi mic să încap
într-o cutie într-un sertar
cînd vei vrea să deschizi să apară
o mare magnolie sau un stejar

uite tu ,soare, facem prinsoare
că floarea ce iese de printre nori
cu suflet albastră să ne cunoască
te va cuprinde cu mii de culori

doamne ce stai acolo în rai
cu mintea înceată de greier ce cîntă
noaptea tu dă-ne lumina din cîntec

pentru că viaţa ne înspăimîntă

3 comentarii:

Flipi spunea...

dar trage norii ca pe o co(pe)rtină ruginită, lasă ploaia din zmeiele înălţate să curgă pe sforile din noi şi uite soare, rotund, portocaliu, ca în basmele pentru copii, mereu strălucitor, mereu cald.

şi flori şi miasme şi izvor de munte şi greieraş şi potrecă suntem toţi celule din visul lui Dumnezeu, curgând alene printr-un vers de primăvară cu SOARE

Marius Robu spunea...

Noi ne-am ascuns întâi de El, și ne-a lăsat cu ochii-n soare,să vorbim atât de singuri,despre nori și despre soare.

Marius Robu spunea...

Erată
Noi ne-am ascuns întâi de El
Într-un Eden, în înserare;
Și-acum,cu sufletul rebel,
Îl căutăm cu ochii-n soare.