Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 29 august 2012

spre toamnă

se-apropie toamna
păsările au început rotirea tulbure pe cer
se anunţă ploi
şi femeile reînvaţă cum
să plece fără nici un regret


oare unde mă vor purta paşii?
voi fi la fel ca anotimpurile?
în trecerea lor tîmpă eu rămîn acelaşi
doar ochii se uită din ce în ce mai jos


ar trebui să mă uit la stele
şi ele să clipească spre mine
cu înţeles


dar acum totul e acoperit de nori
şi vîntul îmi flutură printre rufele
puse la uscat
pe balcon

Un comentariu:

Flipi spunea...

fi-vom purtaţi de vânt într-un cerc tot mai restrâns, în noi, să trecem iarna întru un nou cerc din ce în ce mai mic, până vom exploda de atâta aglomeraţie în noi. să ne facem steluţe mici explodante pe cer, să luminăm noaptea din visul omului deştept care nu vede frumueţea crudă a versului, care trece peste minunea dintre cuvinte, care nu înţelege dincolo de formă şi etichetă.
respir jiul