Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Radio. Plus antidot

Radiourile din ziua de azi suck big time. Nu toate, nu generalizez, că nu-i frumos, dar mare parte. Mă refer la alea mainstream acum. Nu dau nume, dar ma pot referi la ceva de genul tragic.fm, mu.fm, radio 71.fm, prost.fm și lista poate o completați voi în comments.Radiourile astea au muzică pentru retarzi, trebuie să o spun, cu toată stima și considerația mea pentru această categorie socială din ce în ce mai prezentă în viața noastră publică și românească. Deunăzi, un amic întîlnit întîmplător la o bere, mi-a spus exasperat, explodînd , că el nu mai poate. Ce nu mai poți, tati, zic mirat. Bă, lucrez în birou cu niste colegi care ascultă toată ziua posturile alea retarde de radio. Abia cînd pleacă din birou mai pot si eu să bag un radio cultural, mai dau si eu cu urechea de o lansare de carte,o recenzie, mai aud un interviu cu un scriitor, cu un om de știință, cu un artist, mai bagă ăia un concert, alea, știi tu. Pentru că trăim într-un oraș de kkt și dacă măcaaar am informația asta culturală, mă simt și eu conectat cît de cît la ce se întîmplă în lumea bună, adică adevărata lume bună, frățică. Na, și la birou mă simt efectiv spălat pe creier, fiecare post de radio are același playlist, m-au tîmpit. A, și faza e că mai au și hartiștii lor pe care îi promovează și dă-i și luptă, bagă-i din oră-n oră. Coae, crede-mă că mă trezesc noaptea și-mi urlă-n cap prostiile alea, nu scap de ele ca de rîie, mă simt prizonier în capul meu. Am încercat un remediu, am început să fredonez în minte cîte-o piesă din alea d-ale noastre, cel mai bine mi-a ieșit cu here comes the sun, dar de la o vreme nu mai merge nici asta, kilu meu, muzica de la radiourile astea parcă e un virus care a dezvoltat tulpini noi și nu mai ai remediu pentru ea.
Ne-am despărțit: eu compătimindu-l, el înjurînd printre dinți sistemul ticăloșit insinuat fix în creierașul lui.
Azi, iarăși întîmplător, mă întîlnii cu el și îl văzui zîmbind larg, lăbărțat, de fapt . Mă mirai, credeam că luase niște pastile de fericire sau mai degrabă că virușii radiofonici își făcuseră bine treaba lor murdară în sinapsele amărîtului, subțiindu-le pînă la dimensiunea ultramicronică a unor rime proaste din cîntecelele topurilor pop.
Și , tot la o bere, aplecat deasupra mesei, îmi șoptește complice: Coae, mă simt ca ăla din matrix, am învins sistemul! Ha? zic.
Nu-mi mai joacă muzica aia în cap, zice. Am gasit antidotul.
Și gagiul începe să-mi înșire niște chestii aproape neverosimile vreo juma de ora, să mă cac pe mine de rîs. Vă jur că mi-a făcut viața mai frumoasă ori, cel puțin mai ușoară.
Tehnic vorbind, ce mi-a zis că descoperise omul? Faptul că, dacă tot ești în situația asta, trebuie să învingi sistemul cu propriile lui arme. Adică rima.
Ei au o rimă? Ei, atunci am și eu una, zice radiind victorie omul din matrixul melodios autohton. Le înlocuiesc rimele cu unele porcoase, de obicei, mă piș pe mine de rîs si apoi îmi trece. Temporar, dar trece. Apoi, cînd revine boala rea la creier, o iau de la capăt. Cu alte rime, ori mai porcoase, ori doar diferite. În final, boala de piesă se plictisește și părăsește capul. Problema e că apar noi piese, cu alte rime. Alte boli, același tratament. E un război continuu, dar măcar mă distrez, nu mă mai consum, conchide el cu lehamite și deznădejde.
Dă-mi un exemplu, zic.
Uite unul, dar nu chiar porcos. Știi piesa aia cu :"eu și iarna sunt pe val, n-aștept sezonul estival"? Ei, varianta mea e : "eu si vara sunt pe deal am un retard suplimentar sau: "eu si iarna sunt banal, si gindesc accidental, am un minim ideal, să mă ftă Bucifal", sau mai cuminte : "eu și iarna sunt retard, o găină, nu canard". Și exemplele pot continua, pe măsură ce apare virusul în tărtăcuță.
Aha, zic, deci parodiezi.
Da, șefu, zice, parodia salvează România, nu știai?

miercuri, 22 mai 2013

despre VIS CU PROSTI

Nu mai cred că oamenii sunt proști. De fapt mulți sunt, dar nu e vina lor. Au fost prostiți de mii de ani, mii și mii. Chiar și cei deștepți au fost prostiți, comandați, îndreptați către ce voiau cei șmecheri să facă, să creadă. De aceea e bine să gîndim cu mintea noastră, cea fără putere, unicată. Una e, a ta, a mea,a lui. Că o rămîne sau nu după ce ne ducem, asta nu o știm. Că se va integra într-o minte universală? Asta nu o știu, dar se poate experimenta asta in viața de acum. Iar asta nu ți-o ia nimeni. Lumea poate face orice vrea dar în minte totul poate să fie liber. Poate că nu ajungi în Andromeda, poate că nu devii un Einstein. Poate că nici nu e nevoie. Posibil sa vrei să cultivi ceapă și mărar. Sau să faci cuiva un transplant de inimă. Totul e să știi de la început că așa cum li s-au pus cailor ochelari de cal, așa ni s-au pus nouă ochelari de oameni. Ca să vedem drumul drept al celui cu biciul, nu drumul nostru, ca să nu vedem ce se întîmplă ci să trăim într-un simulacru de conștiință. Asta e istoria omenirii de cînd o știu eu. Și azi îmi dădui seama că nu mai pot să rîd cînd văd oameni proști.

sâmbătă, 4 mai 2013

Paști

eu cred ca Iisus a fost un om mare. A fost sfînt în vremea cînd sfințenia nu se negocia. Un vizionar, un om care a adunat mase într-un scop bun. Sperăm. Ceea ce îmi fac mie Paștele mai frumoos e o fetiță pe care am văzut-o cu un creion mare, aproape cît ea de mare și ea mi-a zis: uite un creion uriaaaaș.Atunci i-am zis : Și ce o să scrii cu creionul tău uriaș? Iar ea a răspuns atît de simplu : O SĂ SCRIU LUCRURI URIAȘE..... q.e.d.

sâmbătă, 23 martie 2013

un chibrit

aprins. atît a trebuit. După cum mă știți, eu ma uit la teve doar la delfini și la bariere de corali sau întîmplări din război dar, din întîmplare, dau de parascovenia asta cu fetița aia din covasna. Văd că e interviu cu ea pe irealitatea teve, văd că e documentar despre ww2 pe history channel, nu știu ce să aleg. Zic: bă, sunt totuși român, hai să vedem ce și cum. Ok, văd o copilă cu o mamă dusă des la coafeză și un nene părînd de treabă pe lîngă. Mediatorul întreabă fata: și tu ce citești, spune-mi cărțile tale preferate, ea zice: nu prea citesc, doar în vacanțe, cînd am timp.STOP JOC. Deci aprindem un chibrit cu o o mie de grenade? Aflu acum că toată țara fierbe pentru că unii sunt mîndri că sunt români și că ăia răi sunt ungurii. Românii sparg oul la capătul mai mic, ungurii la ăla mai mare, de aici război. A fi mîndru că ești român sau ungur, neamț, evreu, american sau rus, e ca și cum ai spune : sunt mîndru că am 2 picioare, 2 urechi, 2 rinichi. E absurd. Și asta trebuie știut. Iar tu, fetiță cu bentiță, mergi pe la bibliotecă, nu mai aprinde chibrite aiurea, că nu ești oropsită precum copilița lui Andersen. Învață și spune-le și dușmanilor tăi, ungurii, că pot să poarte tot ce vor pe ei. Un steag are cîteva culori, un curcubeu are mult mai multe. Și nu e român, nu e unguresc, e made in heaven și îl vedem toți.

miercuri, 2 ianuarie 2013

o fată cu un pisoi

niciodată nu vor face rău nimănui
e mult mai cald cînd nu ai nimic de făcut
e liniște cu un pulovăr frumos
și nimeni nu mai spune ceva
toate lucrurile torc în jur tu spui
sunt o fată cu un pisoi în brațe
și totul se oprește
aici