Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 23 martie 2013

un chibrit

aprins. atît a trebuit. După cum mă știți, eu ma uit la teve doar la delfini și la bariere de corali sau întîmplări din război dar, din întîmplare, dau de parascovenia asta cu fetița aia din covasna. Văd că e interviu cu ea pe irealitatea teve, văd că e documentar despre ww2 pe history channel, nu știu ce să aleg. Zic: bă, sunt totuși român, hai să vedem ce și cum. Ok, văd o copilă cu o mamă dusă des la coafeză și un nene părînd de treabă pe lîngă. Mediatorul întreabă fata: și tu ce citești, spune-mi cărțile tale preferate, ea zice: nu prea citesc, doar în vacanțe, cînd am timp.STOP JOC. Deci aprindem un chibrit cu o o mie de grenade? Aflu acum că toată țara fierbe pentru că unii sunt mîndri că sunt români și că ăia răi sunt ungurii. Românii sparg oul la capătul mai mic, ungurii la ăla mai mare, de aici război. A fi mîndru că ești român sau ungur, neamț, evreu, american sau rus, e ca și cum ai spune : sunt mîndru că am 2 picioare, 2 urechi, 2 rinichi. E absurd. Și asta trebuie știut. Iar tu, fetiță cu bentiță, mergi pe la bibliotecă, nu mai aprinde chibrite aiurea, că nu ești oropsită precum copilița lui Andersen. Învață și spune-le și dușmanilor tăi, ungurii, că pot să poarte tot ce vor pe ei. Un steag are cîteva culori, un curcubeu are mult mai multe. Și nu e român, nu e unguresc, e made in heaven și îl vedem toți.

Niciun comentariu: