viscuprosti

tranşee 1

2012-02-12T01:46:00.000-08:00

Doamne care ai făcut zăpada
care ai făcut baionetele şi bocancii ăştia găuriţi
te rog să te opreşti din făcut
măcar cît îi scriu iubitei scrisoarea asta
frumoasa mea, sper că la tine e cald şi bine
tu eşti singură şi acum te iubesc aşa cum îmi doresc lăsarea la vatră,
la vatra aia unde coacem noi pîine şi nu e război, e doar acasă
aş vrea să mă pălească un glonţ duşman şi să mă trimită ăştia în spatele frontului
să-mi dea medicamente şi o medalie de la patria mîndră de mine
şi apoi tu să mă primeşti la poartă cu o fericire ciungă
dar acum dorul de tine e o rană mare şi pieptul meu e mic.
Doamne, am scris iubitei, acum lasă-i să dea cu tunul

tranşee

2011-12-24T15:37:00.001-08:00

Te iubesc , să nu uiţi asta .
Aici e frig şi mă tem că o să fiu norocos, cum spun ceilalţi
Cînd mai moare unul rapid şi nu ştie ce l-a lovit.
Aş vrea să cred că tu ai făcut tranşeele astea, să mă adăpostesc, să-mi fie bine
mi-e frig şi abia pun virgule şi nu ştiu cînd o să înceapă asaltul
şi nu vreau să mor .
Cînd mă gîndesc la tine acum, văd numai pătura aia a noastră
ea îmi ţine de cald cînd închid ochii şi ăştia dau cu tunul şi nu se mai opresc
plouă şi aş vrea să-ţi scriu o poezie, ca şi cum toţi au dispărut
ca şi cum toţi au terminat gloanţele şi se uită miraţi unii la alţii
avem apă în bocanci dar avem o apă mare şi neagră în suflet
şi nu ştim de ce tragem, pe cine omorîm şi cine ne omoară
şi apa aia neagră care curge mereu
te iubesc şi vreau acasă şi vreau să nu mai fie tranşee
vreau să stau cu tine şi să fie cald

Fie ca

2011-12-23T23:35:00.000-08:00

Acu nu vreau să fiu cîrcotaş şi să vă stric frumuseţea zilelor ăstora, dar nu am cum să nu remarc, din spirit de viscuproşti, toate locurile comune, sintagmele tocite, rupte, ruginite ori mucegăite ce ne intră pe urechi , pe ochi, pe gură. Acele urări de " fie ca magia" , " fie ca lumina sfîntă", alea cu " belşugul şi cei dragi", pacea revărsată, căldura şi iarăşi luminaaaaaaaa care colindăăăăă cu pace în suflet cu speranţa. Alea cu sănătatea sunt rezonabile, adică e bine, e ok să doreşti sănătate, nici eu nu sunt atît de mîrşav încît să neg asta. Vă doresc la toţi să fiţi sănătoşi, mai ales că a fost un an de caca. Dar staţi, că mai e. Mie mi-a făcut Crăciunul să iradieze pace şi speranţă un anunţ de pe un post tv local. Ştiţi cum e cînd primarii, consilierii, toţi trepăduşii care încă îşi mai doresc un suport electoral în ţara asta care nu mai are nevoie de electori, toţi dau anunţuri, că poate poate îi mai bagă vreun telespectator beat în seamă. Deci hai s-o dau că prea o ţin în mine. Mă pomenesc cu anunţul de la primarul din Frunzăverdeşti, care începe aşa :" Fie ca lumina sfîntă a mesei de Crăciun". Gata, Crăciunul e mai frumos, lumina mai pură, speranţa mai acerbă. Se pare că ne vom întîlni în foarte curînd în lumina sfîntă a sarmalelor şi cîrnaţilor şi tobei şi salatei boeuf şi a ţuiculiţei. Domnule primar de România, te salut!

pentru prieteni

2011-12-15T09:33:00.000-08:00

e bine că am prieteni. La bine şi la greu, la urît şi la frumos, la tot ce e pe lumea asta. Îţi rîde inima cînd ştii că cineva se gîndeşte la tine uneori, nu doar la crăciun, nu de ziua ta, ci doar.... uneori. E ca şi cum eşti conectat cu o forţă mare, poate mai mare decît tine.
Noi toţi suntem nişte pîrîuri. Şi e o gravitaţie anume care ne cheamă la întîlnire, să fim un rîu şi apoi vedem noi ce-o fi, spre ce vom curge.
Prietenii sunt acei oameni care au aflat asta

marginea

2011-12-15T04:00:00.000-08:00

cînd ea pleacă să facă baie
aud cum se scurg rîuri peste marginea pămîntului

în călătoriile mele am cunoscut oameni
care spun că e rotund
numai că acum navighez cu ea
şi-mi zice că toate se termină undeva
delfinii care ne însoţesc, vînturile care ne bat
şi camera asta ce pluteşte
astea vor curge cu noi, vor cădea cu noi

ea iese de la baie acum
lumea e mai curată cînd ea miroase a şampon şi gel de duş
trebuie să termin poezeaua, scuze

cîrciumă.noiembrie.fotbal

2011-11-27T06:40:00.000-08:00

cred că e etapă, o pasă bine plasată
ce ocazie
între blocuri mă aşez la parter la cîrciumă
toamna se pierde cînd e fault
femeia care e departe permite spleenul şi berea
permite o degajare liberă în lumina caldă încă

oraşul meu drag, te văd ca o lovitură din corner
mingea care străpunge plasele tale
ovaţiile ţigării în scrumieră
se termină prima repriză
sper să am un cartier fericit sta sera
nu bate vîntul nu pică frunza nu plouă dar e frig
şi nimeni nu mă cunoaşte aici
un client perfect în tribune
o cauză pierdută pentru terenul de joc
cer nişte răspunsuri şi comentatorul strigă deodată goooooool

de ce nu mă iluminez cînd toţi ceilalţi văd că e gol?

http://vplay.ro/serials/browse.do?sid=588

2011-11-17T14:20:00.000-08:00

nu credeam că o să mă mai uit la chestii SF. Am fost fan SF acum mulţi ani. Preferaţii mei erau Frank Herbert şi Asimov. The bestest of all. Apoi mi s-a părut nefolositor pentru ce eram eu atunci.
Ieri am dat peste un serial SF. A avut numai 6 episoade. Pentru că e subversiv, a fost întrerupt. Cît timp poţi să întrerupi oamenii care vor să fie oameni cu ceilalţi oameni?
Am văzut acum cîteva zile un documentar despre insula okinawa, despre cîte specii de platne ciudate erau acolo. Şi totul a fost terminat, ras de pe pămînt, în ultimele zile ale războiului ăluia nenorocit.Natura din insulă s-a regenerat cît de cît
Natura oferă soluţii, SF-ul ăstora oferă şi el.
Noi suntem regenerabili. Conştiinţa noastră la fel. Altfel, am pus-o

poezie? nu

2011-11-13T06:07:00.000-08:00

de-acum încolo o să murim cu toţii
toamna se grăbeşte
mîinile pe piept, ca morţii
trăim printre deşte

avem atît de puţin în noi cînd plecăm
şi iarna mai creşte
de ce nu zburăm, de ce nu sunt peşte

de ce mereu nu avem ce să luăm

ea

2011-10-16T22:26:00.000-07:00

Trebuie să vă spun că m-am îndrăgostit. E frumoasă, are nişte forme ondulate, e aspră şi blîndă, te topeşti după ea. De aia îi şi zice Topeşti. E de la Tismana, da mai din deal aşa. E o parte din rai la ea acolo şi de aia ea stă ascunsă de mîncătorii de seminţe de la scara blocului, de grătăriştii middle-class de weekend şi de corporatiştii doritori de senzaţii infinite-zimale. E o stare acolo, nepricepută de minte, e o ajungere. E un moment în care zici ca Dumnezeu e mare şi Dumnezeu e mic între două respiraţii. Pe dealurile alea împădurite, înnucite, încastanite, nu mai pare important că exişti, pentru că e mult mai important că există şi tu faci parte din ea, atît cît poţi tu, urcînd, coborînd-o. Ea nu vrea sa fie un munte, să te pună la încercare grea, nu are nevoie de încercările tale, de senzaţiile tari ale depăşirii de sine. Ea doar e acolo şi îţi acceptă pasul obosit şi mintea îngreunată numai să-ţi arate că, în sfîrşit, ai păşit bine, că deja nu mai ai o scuză pentru că nu ştii cum să fii om

toamnă

2011-10-13T23:59:00.001-07:00

nu ştiu ce îmi place la toamna asta. Că e recluziunea aia bacoviană, citadină, că e un fel de countdown al anului ?. Că suntem şi noi nişte fructe ale pămîntului sau, mai degrabă, nişte copaci care se adună în sine, sau nişte proşti adunaţi în blocuri şi case îngrămădite într-un oraş no name, pe lumea asta ?
Sau poate ceva oameni care se plimbă prin parc şi culeg, visînd nişte frunze şi se uită cum apune soarele peste chestiile noastre....

Test

2011-10-07T10:51:00.000-07:00

Acum cîţiva ani buni, eram la Bucureşti, lucram la o firmă de monitorizare a presei, eu eram responsabil cu presa video. Asta înseamnă că stăteam opt ore cu căştile pe urechi şi mă uitam/ ascultam ştirile şi redactam nişte rapoarte de monitorizare pentru varii clienţi. Mă rog, nu asta e ideea.
Chestia e că într-o iarnă, prin noiembrie aşa, m-am trezit cu o otită. M-a prins la urechea dreaptă şi, cînd credeam că s-a stins, ea s-a extins, de fapt, la urechea stîngă. Era o durere inimaginabilă, era ca şi cum nişte săbii îţi străpungeau creierul pe ambele părţi, prin orificiile auditive. Şi asta în fiecare clipă, zi de zi. Am fost la un terapeut naturist, mi-a facut acupunctură, nu a mers, am fost la medicul alopat, am luat antibiotice- deşi sunt împotriva lor, dar nah- şi iarăşi nu a mers. De sărbători am fost acasă în urbea mea şi starea mea devenise jalnică. Nu mai auzeam aproape deloc. Ţin minte că sora mea se amuza teribil că trebuia să urle în urechea mea de la o distanţă de numai o palmă şi eu abia de distingeam ce zicea, uneori trebuia să repete. Bine,că şi eu eram amuzat, dar situaţia nu prea mă distra . Deci era de rău. Mai ales că-mi vedeam şi jobul periclitat, că deh, doar lucram cu urechile acolo, la monitorizare.
Apoi, după sărbători, reîntors la Bucureşti în aceeaşi stare, într-o după-amiază am purces să fac o vizită unor prieteni. Am luat tramvaiul 16 şi am plecat spre ei, amărît şi surd, cu două săbii în urechi. Îmi contemplam starea mizeră ce dura deja de mai mult de o lună şi nu se ameliora deloc, mă gîndeam că nu-mi pare aşa rău că am surzit, dar că o să-mi lipsescă muzica, nu o să mai ascult niciodată piesele celor de la Yes, simfoniile lui Dvorak şi , cel mai dureros, că nu o să mai pot să-mi cînt piesele mele. Mă lăsasem hurducăit de tramvai, cînd la un stop, pe la Biserica Armenească, văd la parterul unei case înalte, interbelice, o intrare cu o firmă veche deasupra, cum erau alea comuniste : " Asociaţia surzilor din România" sau ceva de genul asta. Şi atunci am luat serios în considerare ideea că va trebui să mă duc să mă înscriu în asociaţia asta, că deh, se părea că deja sunt unul de-al lor.

În momentul ăsta a trebuit să mă izbesc de cruda realitate: Liviu,recunoaşte, ai surzit!

Şi în momentul următor m-am luminat la faţă :
DA, DAR CE LINIŞTEEEE EEEEEEEEEE

pentru prieteni

2011-08-28T08:59:00.000-07:00

iubim oameni pe lumea asta. iubim ce vrem să fim, iubim religia pentru că suntem aşa de proşti că lăsăm pe alţii să facă în locul nostru ceea ce trebuie să facem noi pentru sine. Dacă tot murim singuri, măcar să gîndim singuri înainte de asta.Şi dacă iubim oamenii de pe lumea asta le putem pune muzica asta
http://www.youtube.com/watch?v=_Qgf8fYGcmk
e george harrison, cînd iubea şi el oamenii de-aici, de jos

trecere

2011-08-14T03:47:00.000-07:00

norii nu ne ating niciodată
ei ştiu că cerul e deasupra lor
ei ştiu că noi respirăm cer
dar nu vor să ne atingă

poate că vrei să zbori dar ei nu se lipesc de tine
poate vrei să-i îmblînzeşti uneori
dar ei au trompe mari şi colţi de fum alb ,
au marşul vîntului

norii mereu trec
să ne lase pe noi noi să respirăm cerul
şi noi mereu trecem
cu ochii spre nori

particule

2011-08-04T15:05:00.000-07:00

cerul e un acoperiş
cînd plouă, cade peste mine şi nu mă-ncovoaie
cînd ninge, te vreau aici să-mi ţii cald
cînd fulgeră, mă ascund cu tine în peşteră
şi tună
şi-atunci învăţ rugăciuni

dar cerul e o mare pardoseală
cînd plouă, calc în bălţi în cercuri
cînd ninge, te vreau aici să facem igluuri şi cazemate

norii ne lasă şi sunt cuminţi
doar dacă păşim cu picioarele goale

sigur că fulgeră şi apoi tună
dar acum noi hotărîm ce şi cum

în cărbune

2011-07-18T13:12:00.000-07:00

umbrele păsărilor în apă
umbrele pescarilor aplecaţi peste albia secătuită
doar în contur

poţi creiona floarea iubita
dar nu rîul nu vîntul nu fumul ţigării nu ploaia ce vine

aici lîngă apă mă gîndesc
dacă aş fi un pescar aş pescui păsări
să le pricep zborul
aş arunca undiţa în apă

cîrligul să prindă umbra
şi eu aripile

acei

2011-07-09T03:16:00.000-07:00

oameni care se gîndesc la tine, care stau şi se întreabă oare ţi-e bine, ce mănînci, cum e la slujbă, ce prietenă ai, dacă e ok cu ea, oameni care suferă cînd tu suferi, se bucură cînd tu te bucuri sau reuşeşti să bucuri lumea cumva.
Ce poţi să le dai? Cu ce daruri să le mulţumeşti?
Nu se poate.
Nimeni, niciodată, nu o să reuşească să rasplătească aşa ceva.

Decît făcînd aceleaşi lucruri care nu sunt lucruri, cele spuse de băiatul ăsta cu ochelari pe nas, lucruri care i se întîmplă zilnic, pentru care nu trebuie să munceşti ci doar să fii.

Acei oameni sunt în mine

biciclisu

2011-07-02T04:36:00.000-07:00

dumnezeu e o bicicletă fără far
circulă pe un drum cu gropi
la miezul nopţii
eu pedalez

dumnezeu merge pe lîngă un biciclist
îi ţine ghidonul pe la răscruci
spre dimineaţă.
Reformulez.

viciu

2011-06-17T14:35:00.000-07:00

mai am un kil de bere
şi nu mi-e frică de nimic
daţi-mi toată nenorocirea voastră
ochii voştri goi trişti plînşi uscaţi
eu o să-i transform în bere şi ţigări

daţi-mi toate neîmplinirile voastre
toate neiubirile şi lipsa voastră de putere
ele se vor face toate bere şi fum

şi cînd ele vor fi aşa
eu voi fuma şi voi bea
şi voi veţi fi liniştiţi
voi veţi fi ştiiţi

să vă văd ce-o să faceţi
cînd se termină berea
cînd se termină pachetul de ţigări

să vă văd

lumea

2011-06-02T13:30:00.000-07:00

e uşor să pleci e greu la început
să nu-ţi mai fie dor viaţă şi lucruri prin care să treci
să nu-ţi mai fie nimic
om animal plantă piatră apă şi foc
toate să se stingă

dar azi au înflorit multe flori
azi teii au deschis miros
şi chestiile astea îţi crapă mintea
că lumea ne închiriază pentru un timp
totul e să ne convină proprietarul

atît voiam să-ţi zic
atît, măi fată

renunţarea

2011-05-26T03:32:00.000-07:00

nu cred în renunţare. Aşa cum nu cred că viaţa e o luptă sau un continuu sacrificiu, cum spune taică-miu, cum spun toţi marii înţelepţi ai lumii ăsteia materiale, cei din a căror cauză am ajuns să luptăm şi să ne sacrificăm, pentru a vedea în final că am irosit atîta şi atîta timp, că a trecut viaţa şi că, în ciuda unor realizări făcute cu trudă şi renunţări de tot felul, ceva încă ne lipseşte.
Nu cred în suferinţa psihică pentru simplul motiv că aceasta e o altă dovadă a lipsei noastre de înţelegere a minunii care ni s-a dat, aceea că ne-am născut cu un scop, şi anume acela de a deveni o superbă rotiţă în mecanismul universului, un mic angrenaj fără de care tot acest sistem compus din greieri şi flori, anotimpuri şi galaxii, ar funcţiona mai prost, ar fi mai sărac.

Eu nu ştiu încă modul de a ajunge la această înţelegere, dar mă gîndesc zilnic la el. Nu este un efort, este un simplu fel de a-mi vizualiza existenţa pozitiv , de a observa mintea şi procesele ei şi de a vedea cu adevărat că sunt acel mic angrenaj în care se regăseşte Marele Mecanism invizibil minţii omeneşti dar limpede unui suflet care îşi urmăreşte continuu curăţenia.

Nu cred în renunţare. Pînă la urmă nu ai la ce să renunţi decît la iluziile pe care singur ţi le induci, iluzii de orice natură, pozitive ori maladive, mistice ori depresive.
Cred în abandonare, în contemplarea lumii ăsteia fascinante, în bucuria fiecărei clipe.

Asta îţi tot spuneam şi tu nu ai priceput nimic. Nu ai vrut să pricepi şi ăsta e eşecul meu. Oriunde ai vrut să pleci, ştiu că e mai bine pentru tine, dar nu pentru noi, cei rămaşi aici, pentru că ai renunţat să mişti cu noi lumea asta, să o faci mai frumoasă. Azi îţi cînt piesa asta Atît pot face.

cîntecel

2011-04-02T04:20:00.001-07:00

Din toate stelele
Cu-a lor clipocelile
Tu eşti a mea

Cea mai aproape
Cerul să crape
De nu-i aşa

Raza ta-i lanţ
Eu, fără sfanţ,
Ia şi mă leagă

Colo e noaptea
Soarele-n dreapta
La mijloc fragă

Şi cînd ai şti
Că stele mii
Vor să mă ia

Ţipă de dor
Cu rază de-amor
Ca o nuia

Iubita mea mică
Viaţa e frică
Şi lumea-i rea

Lumină-mă, căci
Eu, pîntre crăci,
Te voi vedea

Crăci înflorite
De mine iubite
Să mă cunoşti

Şi du-mă de zor
Ca pe-un covor
Din visul cu proşti
#
Iubita mea mică
Eu sunt o clipă
Şi tu eşti aşa

Numai un soare
Care nu doare
Poate ne-o lua

El să nu ardă
Lumina cea caldă
Ce-o va primi

El sa ne ştie
Prin stele, o mie
Ne va ghici

nimeni

2011-03-27T03:36:00.000-07:00

Nimeni nu te iubeşte cînd ştii că eşti iubit
Oamenii trec pe lîngă tine, cîine mort
Ei au nevoie mereu de altceva şi tu
Doar stai acolo prăpădit si neştiut

Nimic din ce se ştie nu va fi iubit
Oamenii au drame şi nu au idee ce e dramatic
Ni se pare că iubim ca să putem exista
şi asta e o scuză ca să murim liniştiţi

O să obosim şi asta ne salvează
Să nu mai putem trage locomotive
Dacă cineva te iubeşte, nu te speria
E un saboteor

efort

2011-03-18T02:19:00.001-07:00

nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cînd mă gîndesc că încerc să înţeleg oamenii cu tot backgroundul lor social, familial, psihologic, educaţional şi mă mir cum de nu obosesc- pentru că e un efort să înţelegi şi să fii cît de cît ok cu oamenii ăştia care, văzînd cum eşti, adică un om relativ binevoitor, jovial, blînd chiar, ei văzînd asta , o iau ca pe un semn de slăbiciune de genul " uite încă unul pe care-l putem fraieri uşor şi chiar dacă se prinde , el tot nu se supără", mie, cînd mă gindesc la toate astea, îmi vine să le zic aşa , detaşat : " băi, ştiţi ce? eu îmi bag pl în backgroundul vostru social , cultural, educaţional şi psihologic, sunteţi doar niste nesimţiţi, doar nişte nesimţiţi, marş!
Gata, postarea de răcorire e terminată. Ne cerem scuze pentru acest intermezzo. Vom continua cu poezele frumoase.

poem cu azi

2011-02-26T06:30:00.000-08:00

mi-e greu să fiu om azi
ai grijă de mine ca de un stîlp
sau de un copac sau mai bine
lasă-mă o clipă

e bine să taci cum ai deschide o conservă
e linişte şi mănîncă încet
uneori aflu că exist
şi atunci mă bucur sau nu

dar tu ai palme şi pui toate astea între paranteze
îmi iei capul şi spui

ştiu, îţi e greu să fii om azi

morning sun

2011-02-23T22:48:00.000-08:00

frumoaso, uite, s-a făcut dimineaţă
nu e important, ţi-am zis doar să ştii
te vei trezi şi eu voi fi lîngă mine
şi neştiut de nimeni voi apăsa play

frumoaso, lumea se-nvîrte-n creuzet singură
adu-ţi o linguriţă şi gustă de vrei
multe lucruri îmi scapă altele se lasă prinse
doar ca să aflu
întind mîna şi ele-s acolo
faptele în sine sunt şi ele nişte lucruri ce curg. Aşa e liniştea
trebuie doar s-o chemi.

e deja dimineaţă aş vrea să dorm
am fumat gîndit băut prea mult
merg la somn

uşor

2011-02-08T04:15:00.000-08:00

- Dar cum se face că aţi învăţat aşa de repede italiana?
- Păi m-am dus în Italia şi am stat vreo lună la un om acolo. Aveam, ce-i drept, un dicţionar la mine. Dar am găsit în biblioteca lui "Crimă şi pedeapsă". Şi, cum o citisem de opt ori în ruseşte şi de două ori în română, mi-a fost uşor să o citesc şi in italiană, aşa am învăţat limba cît să mă descurc onorabil.

pentru psihanalişti, cu drag

2011-01-23T02:12:00.000-08:00

Azi dimineaţă am avut cel mai scurt vis din viaţa mea. Se făcea că mă uitam, de fapt nu se făcea nimic, doar mă uitam la un raft plin de cărţi din care cîteva , mai înalte , maronii si cu nişte caractere mistice, ieşeau în evidenţă. Iar pe cotorul lor era titlul : CELE 11 PORUNCI ALE PROZEI CUANTICE. Cînd mă trezii, căutai pe net, cine ştie ce carte o fi. Ei bine, nu e. E doar visul meu. Şi eu nici măcar nu scriu proză cuantică şi nici măcar nu există proză cuantică. Poate că, cine ştie, mesajul e că trebuie să mă apuc să dau poruncile , cel 11 mari şi late, pentru ca lumea să înceapă să scrie după nişte noi reguli. Poate că postarea asta nu e pentru psihanalişti, de fapt. Aşa că, prozatori, păzea, vi se pregăteşte ceva!!!!

plimbare

2011-01-15T03:23:00.000-08:00

bătrînul orb cu vioara
simţea obrajii cum se răceau încet
norii acoperă soarele, zicea
o să plouă diseară, copile,
acum fii bun, strînge-mi bănuţii

waaar

2011-01-08T02:40:00.000-08:00

am vazut ieri un documentar despre primele zile de după al doilea razboi mondial. Toţi fericiţi, toţi scăpaţi de urgie. Apoi, după vreo cîteva luni, tînjeau după război. Spunea o tanti acolo , o londoneză, că înainte îţi ajutai vecinul cum puteai;
acum, cînd găseşti roşii undeva, nu îi zici şi lui de unde le-ai luat, totul devenise foarte individualist.
Oamenii au nevoie de război. Dacă nu e motiv, găsesc ei un cassus belli, o şmecherie acolo. Pe unii îi ţine uniţi, pe alţii divizaţi, dar dacă e război, dacă e o CAUZĂ, atunci e bine. Foarte mulţi oameni , după un război sau altul , şi-au pus întrebarea : ok, şi eu acum CE FAC?
Avem nevoie de conflict, admit. E creator. Dar cît conflict, fratele meu? Cît de creator poţi fi atunci cînd ai nevoie să te simţi aproape de oameni doar pentru că undeva e un război şi tu coalizezi pentru a "înfrînge duşmanul"? Iar cînd duşmanul nu mai există, nu mai ai obiectul muncii. Ce trist, bă, ce trist....

roţi

2011-01-08T01:23:00.001-08:00

Iubirea vine la toţi. Pur şi simplu vine. Poate nu ne-o dorim, dar ea vine. De obicei îndrăgostiţii o primesc precum o mare roată dinţată în braţe şi încep să se învîrtă împreună, un lucru minunat. Ca două roţi de ceas învîrtind un univers, un mecanism numai al lor.. Doar că asta oboseşte. Roţile sunt prea mari, chinul, obişnuinţa sacadării dinţilor mari, scrîşnetul, uneori...
Eu am nevoie de rotiţe şi de arcuri, am nevoie de mişcări infinitezimale, de tije şi de pîrghii, de toate unse bine şi numai aşa voi putea mişca roata aia mare de lîngă tine. Numai aşa rotundul tău moale va copleşi golul dintre dinţii roţii mele. Ca să nu mai fim în ceas. Ca totul să se împotolească între noi , să nu mai ştim care e cine şi să cădem într-un rîu şi apoi să curgă la vale şi să se facă moară de apă. Şi să cadă şi aia în vîltoare, cu roţi mari şi infinitezimale, cu şindrilă şi dragoste, cu noi spre mare

EU

2011-01-02T07:53:00.000-08:00

tu crezi că eu te iubesc
dar nu e aşa.
eu numai cu mine stau
pentru că numai eu exist pe lumea asta
şi eu te-am creat ca să mă iubeşti
să-mi faci cafea dimineaţa
şi să-mi zici cum sunt eu de bun
şi să le spui şi altora mereu

Tu trebuie să-mi faci viaţa frumoasă
nu mă interesează cum, tu o faci
tu o să deschizi ferestre şi uşi
dacă îţi spun eu, tu să deschizi tavanul
acoperişul, cerul întunecat , să tragi perdeaua peste galaxii
cînd nu mai vreau univers
cînd nu mai trebuie univers
ci doar un elefant ocolind o furnică

Tu crezi că eu te iubesc? Iubirea e mică !

căţel

2010-12-24T03:20:00.000-08:00

mă duc să duc gunoiul. apoi să iau ţigări. trec pe lîngă un loc unde a murit un căţel acum cîteva zile. Tot acolo era. Parcă dormea de cîtva timp şi nu se mai trezea, era foarte liniştit, chiar nu-ţi dădeai seama. Puţin mai încolo dau de un rahat de cîine şi mă gîndesc că poate rahatul ala tocmai căţelul l-a făcut şi uite, acum e mort. Mort. Şi uite aşa îţi vine, te loveşte faza că suntem efemeri, bă, da' efemeri dreaq. De la un căţel mort şi de la un rahat de căţel mort. Ete-aşa

poem cu noi

2010-12-23T03:03:00.000-08:00

într-o zi o să vorbim aceeaşi limbă
dacă o să zic scaun tu o să te aşezi
fără nici o frică
dacă o să zic dragoste o să facem ochii mari
aşa de mari încît în somn
va fi mereu o întîlnire
pleoapele care alungă intermitent lumea

e bine să trăieşti în genere asta ziceam

pe limba aia, ştii tu

aşteptare

2010-12-22T08:17:00.000-08:00

am găsit piatra care vorbeşte ca o floare
am găsit floarea care vorbeşte ca un cîine
am găsit cîinele care a devenit om

am căutat moartea care a făcut piatra să fie floare
şi am găsit cîinele care ne-a făcut oameni

eu vreau să mor să văd ce se mai întîmplă
poate voi fi o cîmpie pe care tac nişte cai
să fii bună, adu-le rîul aproape
o să le fie sete

cineva

2010-12-12T03:57:00.000-08:00

ea doarme
ea uită
cineva doarme lîngă ea
şi are grijă ca ea să uite
dimineaţa ea îţi va
aminti că a uitat
va zîmbi şi va spune

uite e dimineaţă

scoici

2010-12-11T09:35:00.001-08:00

nu e vorba că aş fi înotat
că m-aş fi scufundat
oricît de adînc
nu căutam o perlă

uneori e bine să-ţi opreşti
respiraţia
lipsa aerului e o speranţă

ce ştim noi atunci cînd totul coboară spre nisip dedesubt
ce ştiam eu găsindu-te?
ce ştim noi doar scoici cum suntem
mai intră un fir de nisip
în carapace prin carne
şi tu vei străluci rotundă iubito
apoi vine valul şi malul

totul e o plajă

frig

2010-12-11T00:00:00.000-08:00

seara începe frigul şi vîntul
dansează un motiv folcloric
printre copaci şi oamenii
care aleargă spre case
copiii aşteaptă crăciunul
bătrînii tac în spuma nopţii

ceilalţi sunt prinşi între ei
ca-ntr-o menghină
ca-ntr-o cameră fără uşă fără tavan

din cînd în cînd mai plouă
şi li se dă voie afară se bucură
în curtea închisorii

fotoliu

2010-12-10T22:42:00.000-08:00

e ca şi cum ai fi într-o carte
şi eu aş vorbi cu tine
pasaje întregi în care te strig în balcon
şi m-aştepţi
da
în capitolul doi aş plînge alături de tine
în sufragerie cu lingura în supă
şi eu culegînd lacrimi pe sub masă

e ca şi cum
ai prea multe foi prea multe sufragerii
mese şi linguri şi lacrimi şi
capitole

sunt rafturi pentru cărţi
sunt rafturi pentru oameni.

lumina

2010-11-19T12:05:00.000-08:00

Nu ştii niciodată ce să alegi
Pentru că e prea frumos pe lume
Dar dacă închizi ochii
Toate sunt la fel
Şi nimeni nu apreciază puterea întunericului
Cînd nu ai nimic şi cînd pipăi
Ei toţi rîd, luminaţi,
Luminînd în jur toate
Pînă cînd apun şi umbra
Se lungeşte şi n-am făcut
Nici o ispravă

cîntec nov.

2010-11-18T22:36:00.000-08:00

cum trece viaţa
ca un domn cu pălărie
ca un autobuz cu navetişti
ochii se închid spre apus
şi cade soarele pe pleoape
şi oamenii sunt o clipă mai trişti

cum trece viaţa
ca vîntul printre blocuri
ca o asistentă pe la patul cu bolnav
închide ferestrele, trage cearşaful
acum totul e calm, nu e viaţă
nu-i aşa că e mult mai suav?

aşa trece viaţa
ca un copil ce plînge blocat în lift
ca un fluture ce crede că zboară
cînd se deschide insectarul
ca o barcă legată de ponton
undeva la ţară
ca o domnişoară bătrînă vizitînd anticarul
ca o vită ce-şi uită
stăpînul şi carul.

15 nov.

2010-11-16T04:05:00.001-08:00

cea mai bună bere se bea
în cîrciuma dinspre gară
singur la terasă în lumina felinarelor, portocalie
cu oameni şi cîini trecînd
cu autobuze în leneşă defilare
uitînd că ai ceva de făcut
că ai ceva de existat
mesenii sunt cuminţi
discută fotbal şi alte chestii majore
numai de n-ar ploua
ar strica purgatoriul ăsta calm
s-ar duce naibii toată poezia.

un mic amuzament

2010-11-14T07:45:00.000-08:00

Nu sunt o domnişoară bătrînă,
Dar bat la uşa ta şi fug,
Îţi fac masaj în poezie
Şi-ţi iau un deget
şi ţi-l sug.

În vers, eu pot, în rest, plăpînd mă sfarm,
Nu sunt timid ci doar neînvăţat cu jocul,
Îmi ţin ascuns permisul de port-arm,
Şi îţi arăt doar foaia mea şi tocul.

Sunt jucărele, ştiu, dar ce să fac şi eu?
Că împietresc dacă-mi zîmbeşti cochet şi galeş
sunt un bufon pe bicicletă şi Orfeu,
aurolac înveşmîntat ca Petru Rareş.

Dar în iatac eu te visez, cadînă,
nu întrerupe visul, fii cuminte,
acum privirea o întorci încet spre lună
pe cînd sub voal se-ntîmplă lucruri fără minte...

Ei, da, un ideal măreţ apare :
să public un volum pe-a voastră fină epidermă
sau poate că-ţi doreşti pe-ascuns, domniţă,
să te ador ca un texan de la vreo fermă?

Sau poate că aştepţi un marinar şi eu
te enervez cu poezia desuetă
Şi-atunci mă las uşor pe-asfalt şi mor,

Măcar de ai veni să-mi desenezi contur.
Cu cretă....

5 nov. 2010

2010-11-06T07:46:00.000-07:00

aşa-mi doresc numai să te ating
ori să te-ajut să îţi încalţi condurii
că mii de ani mi-au trebuit
să sting
ninsoarea ta în cerul gurii

o poemă frumoasă-frumoasă

2010-10-08T00:12:00.000-07:00

Mi-ar fi plăcut să scriu eu poezeaua asta a unui poet nicaraguyan, Pablo Antonio Cuadra. Mi-am amintit azi de ea pentru că şi am luat-o din antologia "Valori eterne ale poeziei hispane", ed. Minerva, 1991, în traducerea lui Darie Novăceanu. Iată:

Noaptea e o femeie necunoscută

Şi tînăra fată l-a întrebat pe străin:
-De ce nu intri? Am aprins focul
în camera mea.

Şi i-a răspuns călătorul:
-Sunt poet. Nu vreau
decît să cunosc noaptea.

Atunci, fata, a aruncat cenuşă pe foc
şi i-a şoptit, din penumbră, străinului:
-Îmbrăţişează-mă. Şi vei cunoaşte noaptea.

despre poet sau nu

2010-10-02T04:26:00.000-07:00

Dacă poezia e, cum spunea madam de stael, une noble inutilite, atunci acela care scrie poezie, poetul- să zicem- e un nobil inutil. Parcă îl văd pe un poet, pe castelanul, stăpînul ăsta păstorindu-şi latifundiile, supuşii, trecînd cu o caleaşcă pe drumurile mirifice ale domeniilor sale, cu un imens nor de colb în urmă, stînd rezemat în scaunul său şi scriind, scriind poeme, construind prozodii şi uneori, cu o deferenţă şi indiferenţă nobile-desigur-uitîndu-se pe ferestruică leneş să admire un nor, un pîlc de copaci, un iaz ori doar să vadă ce munci ale cîmpului fac obidiţii ce trudesc. Pentru ca el să creeze o lume absolut mirobolantă în versuri. Şi eventual cu o rimă savantă.
Niciodată un poet nu a fost nobil.Dar nu a fost inutil.
Acum o întoarcem: Poetul a fost un veşnic inutil Dar a fost un autentic nobil al spiritului, un om care a pus celorlalţi oglinda în faţă, cel care a avut timp să se aplece asupra propriilor sentimente şi să aibă curajul să le arate în afară. Deviind mitul lui Narcis, poetul e cel care se uită în oglindă, se aruncă apoi cu totul în apă. Iar plonjarea e în sine şi în sinele unei lumi întregi nu doar o mică oglindire autocontemplativă nu e o mică mizerie trecătoare ori chestie acolo, un boţ scufundat, înecîndu-se în mîl şi uitare, nimicnicie şi na, totul e vanitas care este el vanitatum, omnia vanitatis.
Oamenii nu ştiu că poezia e o stare continuă, e un mod -de -viaţă. NU are legătură cu nobleţea, cu inutilitatea. Poezia se respiră, se vede, se pipăie, se miroase ori se aude. Vrei castel ? OK, atunci: miroase, auzi, pipăie, respiră, auzi poezie, scrie apoi sau chiar nu scrie, nu e nevoie, poetul nu are nevoie să scrie, el doar are abilitatea de a pune pe o hîrtie ce simte, dacă vrei castel, dacă vrei să fii latifundiar, doar stai şi simte-te şi vezi ce e cu tine şi ce e în jur, cum se mişcă toate anotimpurile şi viaţa ta prin ele.
Oricum o dai, poetul pică prost.

pîcla

2010-09-28T07:33:00.000-07:00

dacă te uiţi e doar textură
latitudine longitudine în orice
careva a zis haide să haşurăm
în pătrăţele romburi sau numai
aşa cum ne vine
şi toate s-au făcut materie
pînză fluturînd peste noi
micile ochiuri din textura
cu pătrăţele cu romburi
sau alte forme ce ne separă
pe unii de alţii
ochiuri cu ochi abia văzînd

ora de sexologie

2010-09-17T07:16:00.000-07:00

Bonjur mezelev!
Astăzi, la ora de sexologie vom vorbi, biensur, despre sex. Dar nu orice sex, ci acel tip de sex foarte eficient, aducător de senzaţii nebănuite şi anume sexul în instituţiile publice.
Aşadar se ia o serie de afirmaţii pe care le vom denumi în continuare "zvonuri" şi se introduc în mod repetat în partea posterioară a angajatului, denumită în continuare "cur". Plăcerea imensă însăăăă...nu este a angajatului ci a introducătorului, vă spun de pe acum. De ce , ştiţi voi, aveţi o vagă idee, copii? Deoarece angajatul respectiv pentru o bună perioadă de vreme nici măcar nu află, acest fapt putînd fi considerat cel mai safe sex. După această operaţiune extrem de laborioasă se aşteaptă rezultatul şi anume faptul că zvonul trebuie să fie mirosit şi de către ceilalţi angajaţi pe care îi vom numi în continuare "răspîndaci". Aceştia, adunaţi în grupuri mici, amuşinează curul angajatului o perioadă, ocazional rîzînd pe înfundate iar după ce se plictisesc îl abordează pe respectivul angajat cu fraza instituţională : "băi, am auzit că ai un zvon în cur!!!" După care angajatul se uită să verifice de unde i s-a tras zvonul, pe unde a putut să între direct în cur şi să afle mai ales CINE i-a tras-o fără să simtă. Adică să meargă la sursă. Pentru că e nelămurit şi în general e cam futut. Moment în care se petrece un fenomen ciudat: răspîndacul ia o mutră sobră şi chiar puţin speriată şi şi produce următoarea frază: " Băăă, să nu mă dai de gol, că o să fie nasol, o să iasă scandal în instituţie! Las-o aşa, dă-o naibii, parcă nu ştii cum vorbeşte lumea"...Aşa că angajatul nelămurit şi în general cam futut se vede obligat să o lase moale şi să-l acopere pe răspîndac, deoarece, dacă ar încerca să-l afle pe futarnicul de coleg, ar ieşi, cum am mai spus, un mare scandal în instituţie. Aşa că îşi pune capul în pămînt, îşi imaginează cum l-ar strînge de gît pe ăla de-a reuşit să-l fută, încearcă apoi să se calmeze, atît cît îi permit nervii şi-aşa întinşi, căci angajatul în instituţie lucrează în general cu publicul, iar după terminarea programului pleacă acasă, oprindu-se pe drum la o bere, singura terapie care poate fi adoptată. A, sau două beri, depinde cît de futut a fost. Ora s-a terminat.

caiet de impresii 1

2010-07-31T23:55:00.000-07:00

1.
oamenii cînd zic iubire
cred că zic ceva important
pentru că e foarte uşor să faci un pod
şi e mai greu să faci un rîu

2.
oamenii cînd spun iubire
sori şi planete nu se mai revoltă
şi stau liniştite pînă cînd
oamenii proşti încep să le învîrtească din nou

3.
nu vă supăraţi pe mine, eu doar adun oareşce lucruri
împrăştiate ici-colo fără de vină
oamenii cînd caută ceva defrişează
ne caută şi pe noi constelaţii spre seară
şi găsesc numai greieri

compoziţie 1

2010-07-25T13:19:00.000-07:00

luăm autobuzul sau taxiul

asta nu e important
contează doar că nu-mi dau seama
ce se va alege din noi
după ce vom ajunge acasă

compoziţie

2010-07-22T23:34:00.000-07:00

dar nu e cum ne-am iubi
e doar o sită prin care
cernem ploaia.

taci

cu mac

2010-07-01T01:00:00.001-07:00

Nici nu o să ştii, în caz că vii în Tîrgu Jiu. O să crezi că totul e ok, imaginea oraşului e cel puţin rezonabilă, oamenii circulă, circulă, e vară, sunt terase cu bere, cu tinerime, cu muzici, cu veselie. Nu o să ştii că lumea a sărăcit. Dar, dacă eşti cumva de aici, din urbe, sunt sigur că nu ai observat că pînă acum două luni în centrului oraşului, în chiar buricul tîrguşorului era o covrigărie. Acum, pe un perimetru de maxim trei sute de metri sunt patru covrigării. Nu magazine de desfacere, chiar covrigării, un fel de brutării mai mici, ca să mă esprim aşa. Nu cred că oamenilor le plac atît de mult covrigii. Le place că sunt ieftini. Cinci mii. Cu mac şi sare sau cu susan?

Un nou imn naţional

2010-06-29T22:39:00.000-07:00

Ştii bine că nu-s genul să mă implic în "real", nu pentru că nu m-ar interesa, dar am lucruri mai bune de făcut pe lume. Nu spun care, cred că ţi-ai dat seama. Însă lunile astea, "realul" dă buzna peste populaţia din care fac şi eu,cu mîndrie,parte. Reducerea salariior cu 25 de procente, creşterea preţurilor, concedieri şi mult căcat. Aşa că propun românilor un nou imn naţional, mult mai motivant decît cel actual şi care să sune aşa : Aşteaptă-te, române !

caiet de impresii

2010-06-11T06:42:00.000-07:00

Poţi să mă iubeşti tu cît vrei
eu mîine tot mă duc la serviciu

aşa am gîndit şi am zis că e trist
nu e, e doar oboseală.

ceea ce mi se-ntîmplă mie
niciodată n-o să treacă prin tine
îţi prind obrajii în palme şi asta e tot
poate ascultăm şi puţină muzică

Cu vremea toţi plonjăm în rîu
mai stăm totuşi să ne uităm la sălcii la vînt
cred că mai bine să urcăm pe un gheţar
măcar ne topim de sus

un poem simplu

2010-05-25T08:05:00.000-07:00

aceasta este călătoria
cel ce urcă îi va spune
celui ce coboară
totuşi e doar un tren

de ce copacii nu au aripi
de ce păsările nu au rădăcini
poate că nu e un tren
ci o plimbare printre maci
cu toate care sunt

iubim un cîmp vizual
uite grîul înverzit uite macii

a contempla

2010-04-26T02:30:00.000-07:00

Eram la Bucureşti. Lucram la o firmă pe acolo, monitorizare de presă bla bla.
E frumos în Bucureşti mai ales cînd e vara cea mai verde şi cînd stai în staţia lui 135 luni dimineaţa şi aştepţi autobuzul să te ia spre rahatul de job şi vezi maşinile cu turişti trecînd spre mare cu bărci, cu echipamente de scufundat, cu copii veseli ce se zgîiesc pe geam chicotind a nerăbdare, cu acel foşnet batjocoritor al copacilor care nu ştiu că amărîtul de tine va ajunge în juma de oră pe un scaun la un birou nenorocit. Şi e foarte frumos atunci cînd, la un moment dat, dintr-o maşină ce rulează voios către mare, pică o labă de cauciuc de la un costum de scafandru pe mijlocul străzii Eminescu exact în faţa staţiei de autobuz şi tu, muncitor aşteptînd autobuzul 135, stai şi o contempli şi te trezeşti gîndind cu voce tare:
Uite ce labă tristă...

zen what?

2010-04-22T02:47:00.000-07:00

Oamenii pe stradă se opresc puţin
atunci cînd văd oameni
li se pare că soarele le-a intrat puţin în ochi
ori că o maşină i-a claxonat
oricum e ceva cunoscut ceva ce-i opreşte
chiar pentru o secundă şi mai puţin
chiar şi pentru a urmări şi a te lăsa urmărit
de un zîmbet
adică mai puţin de o secundă
mai mic decît un milimetru al milimetrului
şi bogat ca un mugure de magnolie

ce frumos e să păşeşti peste o cauză pierdută

un alt poem cu magnolii

2010-04-03T00:59:00.000-07:00

dacă vei scrie un poem cu magnolii
ce se va alege din lumea asta?
dacă vezi cerul printre petalele albe
înseamnă că un copac te doreşte
şi devine singura noastră certitudine

iar cerul, ca un copil ce tocmai s-a oprit din plîns
îţi va cere o vrabie

23 martie. Plouă

2010-03-23T00:05:00.000-07:00

cuvintele se aşază cuminţi pe o foaie
cum bocancii în hol
într-o zi ploioasă în care ţi-au venit
mai mulţi prieteni trişti la petrecere.

să-i primim în camera de zi
cu bere, cu poveşti şi atenţie distributivă
întîi or să zîmbească, apoi cu toţii or să rîdă în hohote
semn că vor putea pleca fără griji.

pe hol vor rămîne urmele bocancilor lor
noroiul ca o singurătate confortabilă
şi gindul că durerea şi tristeţea pot fi ademenite într-o zi
ca într-o capcană

sine die

2010-03-20T00:35:00.000-07:00

spre seară niciodată nu găsesc
un motiv al zilei
din cauza asta mă tot culc
somnul va contura eu sper
somnul va recunoaşte ceva neplîns

apoi amîn dimineaţa apoi după-amiaza
spre seară poate că totul va căpăta
o anume strălucire
un soi de ordine coregrafică precum un
stol de păsări ori un cîmp magnetic
îndrăgostit de atîta şi atîta pilitură de fier

oricum, e foarte important să mai amîni, vei vedea,
să amîni pînă cînd vei fi absolut sigur
absolut convins
că mîine n-o să mai vină deloc
dar deloc

iată un scop al zilei
( mi-a luat ceva, să ştii)

u son le nej?

2010-03-18T23:11:00.000-07:00

Plecam ieri de la serviciu si "pe centru"- ăia 5 metri şi 2 metri de centru al amărîtului ăstuia de oraş - văd o faţă cunoscută. O identific rapid, din mers şi intru deodată, ca în Stargate, într-un vîrtej- numai că temporal - mă întorc în curtea liceului acum 17( şaaaaapteşpe aaaani!!!!!), cînd eram îndrăgostit de ea.
Măăăă şi ce-o iubeam....cu ochi şi suflet de copil tembel...ţin minte că în pauze beam apă numai de la pompa din care văzusem că bea ea. Îi scriam poezii, nimeni nu era ca ea.
Păcat că avea prieten. S-a măritat cu el într-un final.

Ieri mergea lent, posacă şi singură prin oraş, mică şi grasă, grasă, cu un pas ca de pinguin îndopat de la zoo. Parcă parcă mai avea în ochi ceva din sclipirea aia de odinioară. Am vrut să mă întorc şi să-i spun : Andra, mă mai ţii minte, eu sunt ăla care ...
Dar e mai bine să treci. Nu e frumos să deranjezi oamenii care nu-ţi mai spun nimic.

lennon a greşit

2010-03-14T04:03:00.000-07:00

viaţa mea e o transă
o port legănat pe lîngă mine
uneori intru în ea şi e greu să mai ies
dacă îi daţi voi doo palme se rezolvă
sunt al vostru din nou

viaţa mea eu o ţin într-o cuşcă
iese de-acolo numai cînd e frumos afară
şi cînd vă e vouă bine şi rîdeţi la soare ca proştii peste lume

aş vrea să vă spun că viaţa asta e în plămîni
că s-a aşezat în aorta mea, în cişmeaua de sînge

dar nu. ea e mult mai mult
ea e o transă

trei poezii fără titlu. 3

2010-03-14T01:24:00.000-08:00

nimeni nu cunoaşte
originea singurătăţii
poate vine de foarte departe
dar e aici

azi o să ne uităm la copaci
la iarbă la tot ce e fără noi
pe o cîmpie ca un film
peste care trecem fără subtitrare

cuvintele vin şi pleacă nimeni nu le-a chemat aici
au ele un ceas mereu
şi ceasul se strică mereu

astăzi sunt aşa de aproape de mine
că m-aş putea strivi în scrumieră

nimeni nu vrea să-şi recunoască
originea singurătăţii

town with no cheer

2010-03-13T07:07:00.000-08:00

am fost azi să-mi iau o coardă la chitară, MI-ul, aia subţire. Le am pe toate celelalte, dar asta e ruptă. La singurul magazin din oraş unde se MAI aduce aşa ceva, era o tanti care îmi arată vreo zece corzi de SI. Atît mai avea, nimic altceva. E ciudat cum un lucru aşa marunt, pînă la urmă, îţi arată nimicnicia locului în care trăieşti. When the music's over, turn off the light.

touchscreen loveşte din nou

2010-03-13T06:44:00.000-08:00

azi mi-a spus un prieten: ia, asculta trupa asta, e un progresiv mişto. Ok, zic, ia să scriu pe mobil numele trupei, că-l uit , că d-aia am nush ce tilifon, măcar să-l folosesc. OK, intru în meniu, caut organizatorul, intru în memento, iau un chibrit să scrijelesc numele pe touchscreen....canci...Scriu F, imi apare pe ecran 38, scriu O, apare un j.
Prietenul meu îmi zice: Vezi, telefoanele astea sunt bune, ştii, cînd nu ai bani să-ţi iei un creion

temă de acasă pentru elevul carl jung

2010-03-11T23:41:00.000-08:00

Mi se pare că azi-noapte am visat că vorbeam cu un urs. Se ridicase pe labele din spate şi-mi spunea vesel, îmi explica plin de mîndrie că el e singurul animal care poate merge în două picioare. Mă rog,în două labe.
Am vrut să-i spun că mai e şi pinguinul , că mai e şi maimuţa, dar nu i-am zis.

Nu am vrut să-l supăr.
Apoi a plecat. Fireşte, în două picioare. Mă rog, în două labe.

vis cu primari

2010-03-09T03:27:00.000-08:00

Astăzi avem în program un adevărat deliciu. Cităm de pe www.9am.ro :
Un primar din Gorj s-a dat singur in judecata
Primarul din comuna gorjeana Saulesti s-a dat singur in judecata ca sa incaseze un spor salarial de 75 la suta, pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.
In calitate de indrumator de proiecte in primarie, Constantin Draghici, primarul comunei Saulesti, s-a dat singur in judecata si si-a cerut spor de 75 de procente la salariu. Pentru ca magistratii sa nu isi dea seama de dubla sa calitate in proces - atat ca reclamant, alaturi de alti functionari publici din primarie, cat si ca parat, in calitate de primar al localitatii - edilul nu si-a declarat numele complet cand a inceput procesul. Astfel, Constantin Draghici l-a dat in judecata pe Constantin Rucsanda Draghici.

Alaturi de primar, alti cinci functionari din institutie au castigat si ei sporul respectiv in instanta, acordat pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.

"Din 18 milioane, 75%, cat implica, inseamna inca 12 milioane de lei vechi. (...) Nu stiu daca-i moral, dar un astfel de proiect nu se poate implementa stand aici in birou. Se implementeaza cu eforturi mari, cu sute de drumuri", a sustinut primarul Constantin Draghici, citat de NewsIn.

"Prin aplicarea procentului de 75% la salariul de baza, efectiv in mana raman cu 5,5 milioane", a sustinut un functionar din primarie, Iustin Andrita.

Cornelia Pavel, contabila in Primaria Saulesti, a afirmat ca hotararea judecatoreasca este definitiva si executorie..

In această ordine de idei susţin ferm că, atunci cînd o să mă întîlnesc pe stradă pe mine mă , o să mă iau rapid la o serie de palme şi o să-mi spun cu voce gravă, să audă şi trecătorii( să am martori) : Băăă, porcule, mi-ai rămas dator cu 3 beri de anu trecut, marş în prima cîrciumă să mi le dai că altfel îţi sparg faţaaaa, măăăă!
Bineînţeles că la un asemenea ton, o să mă cam sperii şi o să mă refugiez în prima cîrciumă pe care o s-o văd cu ochii, să-mi dau 3 beri, să scap de datorie. Cum de nu m-am gîndit la asta pînă acum??

iahuu

2010-03-08T05:16:00.000-08:00

dacă s-ar salva arhivele de pe yahoo messenger şi s-ar pune pe hîrtie, vă daţi seamna că teatrul clasic ar dispărea aşa, ca purtat de vînt? Cîte drame şi cîte comedii s-ar putea juca şi asta numai în doi, două personaje, nimic mai mult...S-ar economisi mult decor, s-ar pierde din artificialitatea aceea teatrală, ar fi mai uman.Multe avantaje.
Ce Ibsen, Shakespeare, Cehov , Caragiale? Ei vor fi invidioşi că nu au avut calculator şi conexiune la net.
Discuţiile pe messenger îţi dau timp de răspuns, poţi gîndi mai bine replica, poţi crea o spontaneitate genuină deşi puţin întîrziată. Poţi fi creativ în timpul tău, în măsura pe care o ai tu, nimeni nu te presează.
Puneţi-vă pe vorbit, copii. Intr-o zi poate o să faceţi un premiu pentru piesele voastre, faceţi o casă de producţie, un Messengerywood, un Yahwood. Na, că vă dau idei gratis. Să fie primit!

sfaturi pentru deplasarea in trafic

2010-03-08T05:09:00.000-08:00

liviuscrisu >oricum, tu scapi de lumea asta, te duci la facultate,te doare-n 14
ea::...: intru-n alta lume
liviuscrisu: bucuresti nu>?
ea::...: poate mai rea
ea::...: da
liviuscrisu: super
liviuscrisu: vezi ca e lume rea acolo
liviuscrisu: tre sa stii cum sa rezisti, altfel devii ca ei
liviuscrisu: rezisti numai daca stii sa fii om bun
liviuscrisu: sau daca vrei sa fii ca ei, go on
ea::...: oricum, trb sa fii bitchy
liviuscrisu: o sa ajungi secatura
liviuscrisu: nu trebuie sa fii bitchy
ea::...: ba da
liviuscrisu: ba nu
liviuscrisu: trebuie sa zici : asta am nevoie, asta nu
liviuscrisu: e un mod practic de a gindi
ea::...: da
ea::...: corect
liviuscrisu: dar sa stii in acelasi timp ce compromisuri tre sa faci pentru una sau alta
liviuscrisu: si sa alegi pe cel mai mic
liviuscrisu: daca se poate fara compromis, e perfect
ea::...: da, imi place cum gandesti
liviuscrisu: gindesc cit mai putin inuman intr-o lume din ce in ce mai inumana
liviuscrisu: atita tot
liviuscrisu: imi reduc inumanitatea
liviuscrisu: ar trebui sa scriu asta pe blog
liviuscrisu: ma inspiri
ea::...: sunt o muza
ea::...: clar
liviuscrisu: oho
liviuscrisu: clar
liviuscrisu: muza cu ventuza

iubirea

2010-03-08T00:19:00.000-08:00

tu eşti ca sîmbăta dimineaţa
cînd mă trezesc şi văd numai ce vreau eu
sau ca şi cum duminica la zece în turla bisericii am face balonaşe de săpun
tu eşti camera abia străbătută
în care am găsit acel căluţ de plastic

dacă mă doare stomacul cumva, eu sunt singur
dar şi tu eşti singură, lipită de durerea mea

dacă într-o zi vine primăvara, toamna
e pentru că tu m-ai sărutat ori ai plîns
şi a curs o stea

ori ceva foarte greu peste mine

Ţi-aş face un desen o schiţă
dar nu pot să creionez paşii tăi
atunci cînd vii şi surîzi
totul e prea
prea rapid

eu fac primii paşi în tine şi cad
iar dacă mă ridici, o să mergem împreună

marchet

2010-03-08T00:09:00.000-08:00

Viaţa e grea
noi suntem nişte copii purtaţi
într-un cărucior în kaufland
căutăm cu privirea culorile mai frumoase
măcar de ne-ar trebui una din ele
varza e mai verde în revistă
lumea e frumoasă pe coridor

să ieşim din parcare

coincidentia gainorum

2010-03-07T01:11:00.000-08:00

De dimineaţă, mama iese pe uşă spunînd : Mă duc pînă la doamna Găină să iau nişte ouă.

Cuuum? Aşa o cheamă pe ea???
Da.

stare

2010-03-06T02:57:00.001-08:00

plouă mărunt şi e frig, cenuşiu, depresiv
haide, spune-mi te iubesc aşa ca şi cum ai pune muzică
şi să nu mai ştiu decît cuvintele astea azi, doar atît.

pe stradă peste pietriş trec maşini
e o chestie apocaliptică în asta

nu deschide fereastra
fă ceva de mîncare cheamă nişte vecini
să rîdem să exorcizăm dealul
care în depărtare îşi bate joc de tot ce simt eu

dacă stăm în casă vîntul nu ne atinge
o să-ţi cînt don't let me down
începe din Fa Major aşa-mi amintesc

Pontificarea Iliescului

2010-02-22T06:22:00.000-08:00

ete, mă bag din nou în subecte din astea de politică, mai mult cu musca-n ureche aşa, numa de-al dreaq, să pun taguri, să-mi facă lumea trafic, na!
Am văzut şi eu secvenţe de la congresul pesedeilor, plm, că se uita taică-miu la teve şi m-a făcut curios.
Mă uit eu frumos la Victor Ponta, mare jmeker măăă( părea foarte pornit pe PSD-işti băiatu, ziceai că-i din alt partid, zău ) om luminat, cu reforme în program, cu iniţiative, cu frondă, cu bla, cu bla, cu bla. Să mor dacă nu părea credibil.Am văzut pe Mazăre, alt bandit, cedîndu-i locul lui Ponta- HOPAAA, ÎMI ZIC, fii antenă că e groasă, pică Mircea Geoană, apoi pe ăla, Manivelă, de la transporturi, Mitrea, dîndu-i şi el, la rîndul lui voturile sale Victoraşului. Bă, eşti nebun, îmi zic iarăşi, asta e pregăteală, e mazilire, mamă ce distracţie o să fie!!!
Dar încă nu prinsesem şpilu. Pînă cînd observ o chestie : după ce îşi susţine discursul în aplauzele aplaudacilor Mitrea se întoarce la pupitru, pe scenă ca să mai spună ceva - nu contează ce, dar cu un entuziasm extatic şi debordant de euforic, ok, spune chestioara şi dă să plece. Dar nu pleacă, ci aleargă aproape prin faţa hauditoriului cu pancarde de genu MÎNDRU CĂ SUNT PESEDIST ori VICTOR PONTA PREŞEDINTE.. Şi atunci m-am prins mă, m-am prins, de parcă ar fi fost greu (dar eu, cum sunt varză cu politica, procesez mai greu, aşa). Mitrea era bucuros pentru că începea deja, să se anunţe rebrandingul partidului mă !!! Victor Ponta începea să se creioneze în noul logo al pesedeilor, un nou banner frumos, tineresc, vivace, agresiv, dătător de speranţă pentru partid, pentru ţară, pentru tineri, pentru viitorul luminos, pentru morţii şi răniţii. Banner în spatele căruia partea din partid care l-a susţinut pe Victor Ponta să poată desfăşura cu spor aceleaşi afaceri începute de 20 de ani. Cei care l-au susţinut pe Mircea Geoană....să mai stea o tură, că deh, nu e loc pentru toţi, unii sunt mai egali decît ceilalţi şi nu e loc de toţi în faţă la ghişeu, pe rînd băeţi, pe rînd, da' noi primii !!

Se vede treaba că a sărăcit ţara, mă. Înainte, cînd mai era ceva de furat, era pace, armonie şi concordie în partide. Acu au ajuns să se încaiere în cadrul aceluiaşi partid că deh, e foamea mare. Şi bănuiesc că au şi pretenţii că se ceartă din cauza principiilor discordante, pe conflicte de doctrine, abureli în care oricum nu mai crede nimeni.

Nush ce se va alege de Ponta, nu mă entere. Fapt e că Ilici Bunicuţov Iliescovici a ieşit din treaba asta cu o mină zeificată, şi-a impus omul şi le-a impus şi altora omul lui. PSD-ul, sau ce mai rămîne din el după scindarea asta, merge mai departe, spre noi culmi, spre victorie.

viscumertzani

2010-02-15T03:03:00.001-08:00

... vis-cu-un-cur...In GORJLAND dept. Targu Jiu city

de la lume adunate si apoi pe blog postate

2010-02-15T02:30:00.001-08:00

lost in translation

2010-02-12T01:17:00.000-08:00

deci: am tradus in engleza cu google translation citeva din poezelele care-s pe blog, acilea. Apoi am luat varianta "englezeasca" si am tradus-o la loc in romaneste. Enjoy:

un haiku
Uită-te la noi cat de frumos suntem
cum ar fi de mare sculpturi în gheaţă
pagode cum ar fi flexibil
De ce au unghiuri mari
şi că streaşină

pare ca care umblă
şi modul în care ne place se topeşte
din apele subterane
, dar va ploua, va ploua

acvatică
Noi ar trebui să fie neajutorat,
Aşa cum am orb într-un patinoar,
să ne ţină mâinile, pentru a fi fraţi, să plutească de-a lungul la farul.
De aer ar trebui să ne
pentru a colecta algele care creşte,
ca vrăbii şi a delfinilor s-ar alătura
înot într-o poveste de mare.

Dacă aş putea alege doar un singur fel,
-l cunosc, fără iubitoare,
aeru-N-ar fi în jur de dune de nisip, în creştere în ceea ce priveşte mare

piano
Eu scriu o poezie de beton
pian în colţul lent
tu vei dans, este un concert
ochii la cer şi de picioare-n iarba

Eu va şti doar atunci când ai zâmbit
, având în vedere transa peste scorul
, cu sute de mii
fluturi albastru va lăsa gura ta

noapte
soarele arde atunci când ne uităm la ea
luni atunci când facem dragoste mare
Noi ştim Lupii sunt liniştit
Mâine dimineaţă vom acoperi cu foi de

I sînt un copil care sparge ferestrele
Sunteti o rochie fata
pe timp de noapte a lua în jos lent, pe o conductă de
să conducă până dreapta raului?

Waves sau de a pescui şi peşte
Va curge prin roci, peste bănci
O mână de a deţine şi, dacă vă este frig
Te duci acolo sus rândul său, pe foc, în dealurile
Ian
Nu fumez pe balcon
Eu doar nu aici

nume de copii

2010-02-11T00:56:00.000-08:00

Ştiu sigur că există în lumea părinţilor o modă a numelor puse copiilor. Un prieten a pus un nume deosebit fetiţei lui, pentru ca apoi să vadă că multe alte fetiţe poartă acelaşi nume deosebit. Aşa că mă gîndeam de dimineaţă cum ar fi să pună cineva unui copilaş numele Neagoe. Cum l-ar striga ceilalţi copii - desigur, cîrcotaşi- la şcoală?
Neagoe, peronul pe partea stîngă!!!!! Sau, Neagoe, vă ordon, treceţi Prutul !! Sau : Neagoe, bagă acolo vrăjeală la Teodosie!
Sau, şi mai mişto :
NeaGoe, VINO LA MAMIŢICA!!!!!!

halvatar

2010-02-04T23:02:00.000-08:00

mi-am luat zilele trecute un telefon cam de ultimă generaţie, de erea concurenţa lu iphone acu vreun an , un LG Renoir, ca sa ma esprim aşa....d-ăla şmecher, doar cu trei butoane şi cu taciscrin, tată. Vorba ăluia, laser, frate...Şi mă uit la el şi mă uit la el, nu-i dau de cap,mă agit, transpir, mă enervez pe propria-mi inabilitate tehnică, zbier de neputinţă, cedez, o iau de la capăt, concluzionez: TREBE SĂ-L MĂRIT!!!.
DA, dar cui îl dau? Mă gîndeam să dau anunţ disperat şi pe blog, da voi nu sunteţi fraieri ca mine şi nu muşcaţi momeala. Deci am zis că nu e corect şi mi-am mai dat o şansă.
Treaba e că destul de curînd după urgia asta m-am obişnuit cu el, acum alerg printre pixeli, prin meniu, mă plimb cu dejtu pe taciscrin elegant, elegaaaaaant ca o domnişoară ce baletează, mă minunez de noile features pe care le descopăr, sunt breaz, adică.
Chestia e că omul de acu se obişnuieşte destul de rapid cu tehnologia, că deh, doar el a creat-o... Reţele, dispozitive, interneturi, extraneturi, cabluri, roboţi industriali, microcipuri, microsofturi, toate le învăţăm relativ rapid. Tehnologia nu va pieri niciodată, pentru că noi am creat-o şi o înţelegem.

De aia îmi place mie filmul mult blamat, Avatar, pentru că vorbeşte despre lucrurile astea. Oamenii distrug ceea ce nu cunosc, în cazul ăsta, natura. Acesta e deja un ton ecologist, pentru că, nu-i aşa, e trendy, futu-i...

poza pentru flipi

2010-01-31T06:19:00.000-08:00

despre bloguri

2010-01-29T13:29:00.000-08:00

ok. deci mă pomenesc azi cu un comentariu pe blog. Comment colocvial, mi-a zis omu apoi. Mă bucur cînd cineva mă citeşte, mă bagă în seamă, îmi place feed-back-ul....
şi cui nu-i place?
Îmi da link la blogul lui, citesc aşa kaosmoon.blogspot.com si-mi place gramadă, in ciuda atîtor pl şi pzd ce sunt acolo. Sună foarte mişto ce scrie omu, really, sună adevărat, ca un roman scris în secvenţe mici capitole acolo.... pare porcos si defulatoriu -poate chiar este însă eu nu sunt pudibond, nu am de ce. E tare omu, oricum.
Mă gîndesc acum de ce căcat scriem bloguri? Să ne găsim asemenii? Să aruncăm une bouteille a la mer... Eu cred că arunc peturi goale de bere cu poezelele mele înăutru, poate-poate pricepe careva ceva. Dacă nu pot face o lume mai frumoasă, măcar să dau un link , aşa, ca un bobîrnac. Să reflectăm la asta.
Iar ţie, lunatic şi haotic, om căruia îi place grobschnitt, îţi recomand şi nişte eloy. Tot nemţi. Şi 2:

TRAMVAIELE SUNT ACELEAŞI, CĂLĂTORII SE SCHIMBĂ, remember !!!

cujetarea cujetătorului

2010-01-22T05:13:00.000-08:00

suntem aşa de mici, de neînsemnaţi pe lumea asta şi ne credem aşa de importanţi, de deştepţi, de pătrunzători, de mari şi de puternici... La fel cum s-ar închipui cineva care ar credea că el, cu mintea lui paranormală, opreşte maşinile atunci cînd trece pe zebră

pneu

2010-01-17T05:59:00.000-08:00

O să ne-ntoarcem de unde am venit
Ca nişte biciclete stricate, ruginite
O să mai claxonăm o dată
O să mai ştie careva că totuşi am circulat

Vom afla ce linişte e între lanţuri
Căzuţi la pămînt, pe foaia mare
Se vor juca nişte copii cu ghidonul
Pe foaia mică o să vină un contabil
Să numere, să numere

Grămezi de fiare fără nici un fast
Din cînd în cînd cineva ne va mai învîrti o pedală
Ce frumos a fost înainte şi ce jalnic
Ce viteză aveam şi ce fală

Poetul desperecheat. La Tg-Jiu

2010-01-11T07:30:00.000-08:00

Deci Eminescu a ajuns prin 1878 printr-un sătuc din Gorj, numit Floreşti. Toate bune, stă omul cîteva luni să se refacă, alea alea. Moare tipul şi ia uite ce se întîmplă :
....prezenţa poetului la Floreşti a avut ecou în amintirea locuitorilor satelor floreştene cât şi în toponimia locurilor : "Ciutura lui Eminescu", "Foişorul lui Eminescu", "Puntea lui Eminescu ", etc.
- Studiul autorului relevă în final cum prin strădania acestuia se pun bazele înfiinţării unei grupări literare "Mihai Eminescu" devenită cenaclu, ca mai apoi, din 1994 să devină "Societatea academică Mihai Eminescu".
...la 12 iunie 1988 ia naştere "Camera memorială Mihai Eminescu" care , în anul următor devine "Muzeul memorial Mihai Eminescu" .

Propun societăţii spre sanctificare şi bună amintire pentru localnici următoarele obiecte de cult : Buda lui Eminescu, Periuţa de dinţi a Poetului, Hîrtia igienică a Geniului şi alte cîteva care vor fi păstrate cu sfinţenie de locuitorii mîndri ai acestor meleaguri binecuvîntate.

În altă ordine de idei , cred că voi, cititorii mei din acest judeţ nerecunoscător cu valorile perene ale spiritului meu, ar trebui să mă apreciaţi mai mult. Poate că atunci cînd o fi să dau colţul,o să mă îndur şi o să vă las următoarele :

1.biroul Poetului
2.tastatura Poetului Desperecheat
3.Basca Geniului Nerecunoscut în viaţă
4.Reţetele de sendviş cu soia ale Nemuritorului
5. fularul memorial al Inefabilului
6. ....şi un pachet de ţigări gol care a aparţinut Indescifrabilului...

Luaţi aminte...apreciaţi ce aveţi. Nesimţiţilor, huoooo !!! Marş acasă şi să vă întoarceţi cu placa memorială : ÎN ACEASTĂ CÎRCIUMĂ POETUL S-A FĂCUT MUCI

un oraş

2010-01-08T06:38:00.000-08:00

să iubim oraşul tg-jiu
pentru că el ne iubeşte cu toate
blocurile sale şi cîrciumile cu bere ieftină
(dooj de mii)

poeţii oraşului îşi plimbă la subraţ cărţile prin parc
luminaţi de minunea că sunt
îşi probează soclurile mai mari, mai mici
se îmbată la festivaluri de poezie
( am fost şi eu, m-au luat cu targa)

astfel am învăţat că trebuie să scriu de bine
să fim pozitivi
să mergem la gară şi să ne întoarcem
oraşul ţine cu noi, ţine de noi

suntem plozii lui, suntem cei ce-i vor
scoate ciubotele cînd va îmbătrîni
nouă ne va dicta memoriile sale atunci cînd va orbi

scuză-mă puţin
mă duc să vomit

coloana sonoră

2010-01-07T02:06:00.000-08:00

o idee pe care am preluat-o din zbor de la Oana...Mă gîndeam , dacă viaţa ar fi ca un film- de fapt chiar e- ce coloană sonoră ai alege? Think it over...eu cred ca aş pune nişte Beatles, Beethoven- clar- un pic de Andrieş, nişte Cohen, toate albumele Yes pînă în 74, vreo 4-5 piese de la Tom Waits, oho, ar mai fi nişte trupe dar nu îmi vin acu în cap. Şi cred că aş pune şi cîteva piese de-ale mele. Doar e filmul meu, nu?

reţele şi reţete sociale

2010-01-06T01:26:00.000-08:00

Mărturisesc că am cont pe hi5 şi pe facebook. Ce fac cu ele, nu ştiu. Mi-am facut pentru că mi-a zis cineva odată ori am primit invitaţie şi mi-e ruşine să refuz. Am vreo 50 de oameni pe hi5 şi cîţiva pe facebook, că deh, sunt nou pe-acolo. Problema mea e... ce fac eu cu ele? că de vorbit cu oamenii ăia nu vorbesc decît dacă îmi sunt prieteni şi pe ăia îi am pe messenger, deci nu era nevoie de hi5. OK, înţeleg că la un moment dat te uiţi pe profilul cuiva şi tipul sau tipa are vreo pretenă mişto căreia îi dai "invite". Dar există viaţă după " invite"?.
Adică ce i-aş putea eu spune cuiva necunoscut? Mi-e jenă să scriu o literă măcar, darmite s-o întreb de sănătate...Cine aş fi eu pentru acel cineva, decît prietenul prietenului prietenei care acum cine ştie pe unde o fi.
Sau twitter ala...Altă belea... Mi-am făcut cont, că sunt şmecher. Apoi a trebuit să întreb pe un prieten ce rahat e şi cu twitter ăsta, că nu pricep ce vrea de la mine.

Singurele moduri în care pot comunica sunt ori la o masă, la o bere, ca oamenii, ori, cu cei de departe, prin messenger. Poate că sunt un clasic, poate sunt doar un timid, nu ştiu. Nu mă caută nimeni pe reţelele astea sociale pentru că nici eu nu am vreo reţetă socială cum au ei. Probabil că ăsta e răspunsul dilemei mele. Pa

sărbători

2009-12-27T00:37:00.000-08:00

uite cum se topeşte zăpada
ca în mine lumea
e aşa lumină pe strada
pămîntului ce s'a oprit

uite, mai avem puţin vin
mai încolo o să mă ţii în braţe
o să stăm să ne amintim
nimic nu e trecător o să zici

deja ne cunoaştem bine e cald
şi stăm pe scaune fără glas
cînd vei ajunge noaptea la mal
eu voi şti voi şti

cîntă'mi puţin melodia aia
care nu există încă
şi vino încet aici pe foaia
zăpezii ce se întristează

înţelegere

2009-12-25T09:46:00.000-08:00

s-a făcut frig printre oamenii
ce se înghesuie în pieţe
alunecă oamenii în faţă la bancomat
şi în cîrciumă vinul fiert
e fără drag
dacă treci pe lîngă spitalul cu multe boli
sufletul se afundă în zăpadă ca bocancii

aş veni pe la tine azi
dar mai bine mă ascund în spatele perdelei
şi fac un ceai

cînd soarele alb coboară
şi casele mari se fac vapoare, spărgătoare de gheaţă
o să pornesc să colind cu şuba cenuşie prin Patagonia
să tac în aburul respiraţiei
şi el să tacă în mine

seară

2009-12-21T00:35:00.000-08:00

haide să fumăm
hai să fim oameni
atunci cînd se sfîrşeşte noaptea
încă mai e întuneric în noi.
ia-mă şi du-mă într'un loc unde eşti doar tu
acolo să stăm, acolo e bine
în ziua în care te-am iubit
eram pe o insulă şi nu ne ştiam

cînd se trezeşte corabia cu vîntul bătînd
să scoatem aerul din noi, să ţinem ochii mari
ca niciodată
şi să mă iubeşti şi să mă iubeşti
să fim oameni şi să fumăm către linişte
în gînd cu o mare tăcere

iarnă

2009-12-18T03:04:00.000-08:00

Zeul a venit cu zăpadă
şi-n jur e ca o cameră antifonată
ninsoarea stinge în ea ce spunem noi
cu vorbele noastre meşteşugite întru pierdere
Zeul nu a prevăzut asta, el doar a căzut
peste noi, peste fire, prăvălit.
ne place să ne aruncăm peste omătul gros
cei care sunt sus ne aplaudă
ei se bucură pentru noi, ei plîng apoi
Zeul a întrebat înfrigurat: ce sunt lacrimile?

postare scurtă

2009-12-15T01:38:00.000-08:00

Deci dacă înainte de alegeri, sloganul lui Mircea Geoană şi al PSD era de un populism infect, şi anume "Învingem împreună" (... şi furăm separat), acum, după ce s-au făcut de ţopăiala PDL-ului, cred şi susţin ferm ca sloganul PSD să fie acesta :
Ne-am învins împreună!!!!!!

2009-12-08T11:01:00.000-08:00

credeam că sunt un om paşnic. Şi sunt. Însă am o problema pe care nu pot încă să o rezolv. Îmi vine să omor o anume categorie de oameni, pe cei ce îşi conduc maşinile infernal în oraşe ori prin localităţi. Îi văd trecînd pe lîngă mine ori pe lîngă cineva ce vine din partea opusă, şi trec nenorociţii cu o viteză ameţitoare, la fel de ameţitoare ca valul de sînge care urcă în creierul meu. Serios vorbesc, îmi vine să îi omor, aşa cum ai gîndi că ai fi putut preveni al doilea război mondial dacă l-ai fi omorît pe hitler înainte de septembrie 1939. Cu sînge rece, fără nici o remuşcare, ştiind că salvezi o viaţă nevinovată, că nişte oameni vor trăi în plus nişte ani fără să aibă habar că tu le-ai prelungit viaţa, curmînd-o pe a unui tembel care se grăbeşte ori pe a unui teribilist care a pus mîna pe maşina lui ta-su. La fel de puţin durează să iei pe cineva pe botul maşinii precum durează să tragi un glonţ în tîmplă.
Şi eu merg mai departe, neomorînd pe nimeni, cu tot sîngele din capul meu.
Şoferi, hai fiţi şi voi oameni...

vis cu coşmar

2009-12-03T00:19:00.000-08:00

Aşa. Deci azi-noapte am visat că asistam de departe la un interviu cu Băsescu. Da, ai auzit bine. Şi la un moment dat intervievatorul îi pune nu ştiu ce întrebare incomodă, de genul "şi ce veţi face dacă domnul Patriciu o să vă întrebe ( aici nu am auzit ce anume să întrebe, era zgomot de fond ) aia şi aia? ". La care Băsescu răspunde : "Îmi bag pl în el !". Şmecher Băsescu ăsta şi în vis.

Băi, deci nu e de-ajuns că m-au terminat cu apariţiile în media, că am discuţii cu prietenii pe mess, cu rudele, cu vecinii, cu colegii de serviciu despre campania asta si despre cine să votăm, mai trebuie să visez şi noaptea.

Aşa că mi-aş dori ca domnul Băsescu mîine noapte să mă viseze pe mine la un interviu, iar la întrebarea : ce părere aveţi despre alegerile din 2009 eu să răspund : Îmi bag pl în alegerile voastre !!!

basescu vs geoana

2009-11-25T13:39:00.000-08:00

nu am votat in primul tur. nu am avut cu cine
Dar am vazut ce a iesit in turul doi.
cred ca toata tevatura din media acum e sa iasa psd si pnl adica ...
imi pare ca ne-am intors in secolul 18.
e Voda si curtea lui de o parte si de cealalta parte sunt Boierii...
eu sunt mic, dar stiu ca astia nu au evoluat deloc. suntem in secolul 18 inca.

vin halegerile. Iuhuuu, distracţieee!!!

2009-10-22T02:33:00.000-07:00

Cîrcotaş cum sunt, mă gindeam zilele trecute iarăşi la EBA, rîzînd pe sub mustaţă. Însă cred că fata a avut mînă bună cu brandul ăsta, cu prescurtarea asta. Care, fie vorba între noi, sună urît, pentru că ar trebui să fie EBĂ. Aşa că domnul preşedinte ar putea să-şi găsească inspiraţie tocmai de la fiica dînsului( şi-aşa nush la ce e bună ea, măcar o dată să dea şi ea inspiraţie cuiva). Mă refer în continuare la un nou slogan, deoarece ăla cu "să trăiţi bine" văd că nu a funcţionat. Deci: ce-ar fi ca sloganul preşedintelui Băsescu, cel care-şi doreşte un nou mandat acum să fie cam aşa : "Români, haideţi să ne apucăm de TRABĂ". Compris? De TRA-BĂ. Hai că sună bine, zi tu...
Iar românul care nu va merge la alegeri- aici vorbesc de mine- va zice :
Auzi,bă.... da ce TRABĂ am eu cu tine, bă?

aş plînge da' nu mai pot de rîs

2009-10-01T03:10:00.000-07:00

Rar, foarte rar, mă uit şi eu, ca omu', la ştiri, la comentarii politice, bla bla. Iar acum , că cică e an electoral- mie nu-mi spune nimic asta, pentru că nu mai votez de cînd cu Băsesco, atunci, în 2004 parcă- toate dezbaterile şi zbaterile politice se intensifică,se acutizează, doar miza e mare, nu?
Văzui de dimineaţă pe N 24 cum se ceartă ăştia pe faza cu autobuzele şi turismul electoral. Cum au început să numere firmele transportatoare din ţară, cîte locuri poate avea un microbuz şi cîţi oameni ar putea intra în el, pentru a se deplasa de la o urnă unde au votat la altă urnă din alt oraş, unde să voteze din nou , cît ar costa , la o adică, închirierea unui microbuz, pentru a face manevra asta, cică în jur de 2000 Euro pentru 2 zile sau ceva de genu'...Şi m-a apucat o senzaţie de neverosimil. Adică...chestiile astea se întîmplă în....Romania? În ţara în care m-am născut? În care am stat la coadă la pîine pe timpul lui Ceauşescu sau în care am cîntat la concertele Phoenix, în care am fost la facultate, în care m-am dat cu metroul, în care am fost la Mall, să zicem, în care mi-am cumpărat primul calculator? E posibil, mă întrebam patetic, aşa ceva se petrece aici, sunteţi siguri că în România şi nu în Salvador, în Etiopia, în Tadjikistan? Aţi verificat ştirea, nu e cumva o greşeală?
Apoi mi-am amintit că s-a mai făcut chestia asta, există un precedent. Super tare !
Cred că blogul ăsta ar trebui pînă la alegeri să poarte numele de VISCUELECTORAT

jocuri pe calculator

2009-09-21T05:22:00.000-07:00

M-am tot întrebat demult iar zilele trecute m-a întrebat acelaşi lucru şi o prietenă : de ce-ţi plac jocurile pe calculator , acelea violente? Joc, de exemplu, Call of duty, Brothers in Arms ori Il 2 sturmovik, preferatul meu. Nu a m ştiut să răspund, nu am ştiut să-mi răspund. La un moment dat am crezut că e un fel de defulare, lumea fiind violentă în jurul meu iar eu paşnic fiind , că aşa sunt eu , vărsam toată violenţa asta în ….virtual. Era o teorie şi asta.
Abia azi îmi dau seama că treaba stă altfel…sau ŞI altfel.
Cînd eram mic, eram un copil izolat-aşa am fost eu- nu am participat prea mult la jocurile copilariei, la competiţiile dintre kinderi, am ales recluziunea, m-am afundat în cărţi, în imaginar, nu am parcurs paşii “ normali” ai unui copil. Şi acum recuperez asta. E o satisfacţie pentru mine cînd reuşesc să dobor un avion “inamic” ori cînd am încercuit cu “echipa” mea nişte nemţi şi îi termin. Am avut de multe ori o intro-reacţie de” what the fuck are you doing here?” dar tot îmi placea. Şi nu îmi dădeam seama de ce.
Mi se pare că noi, oamenii, la început am fost cruzi, am luptat pentru supravieţuire, de aici competiţia.
Copiii trăiesc asta, ei , prin jocurile lor, îşi stabilesc locul în lumea din jurul lor. Copiii sunt cruzi, ei recreează începuturile omenirii. Cei care cred că noi , cei care am fost copii, nu am făcut la fel, îmi pare că se înşeală. Kinderii iau lumea de la capăt iar pe la cîţiva ani ajung şi ei homo sapiens care este.
Eu , prin jocurile mele, îmi retrăiesc acea copilărie care la mine a fost non-violentă. Atît pot eu să fac pentru a-mi satisface o neîmplinire ce venea din urmă, pentru a recupera ceva.
Dar homo sapiens ori cum spunea cineva, omul cu sapa e încă un om crud. Se vede asta pînă şi în alimentaţia lui. Pînă şi acolo, darmite să căutăm alte exemple.
Violenţa va înceta într-o zi, oricum.

un pasaj din Oradea. Misto inscriptia

2009-08-30T03:33:00.000-07:00

einstein

2009-08-29T12:47:00.000-07:00

e interesant cum te izbeşte. Cum îţi dai seama că Einstein a greşit.Că ai fost prost, or misleaded. Că lumina dintr-un om călătoreşte aşa de rapid pînă în celălalt. Că poţi avea 3 zile de concediu şi iniţial te gîndeşti că e prea puţin, dar apoi vezi cît de bine te simţi şi e ca un spaţiu larg acest timp încît nu mai e nevoie să faci nimic, doar să fii.
Lumina nu vine de la soare. timpul nostru e altul, copii....

mama

2009-08-29T03:11:00.001-07:00

acum doi ani şi ceva sora mea a născut o fetiţă şi mama noastră era acolo să asiste, să ajute şi ea cumva, cu orice, ca orice mamă.
La un moment dat a făcut o stîngăcie cu cea mică, cu boţul de suflet şi de carne care tocmai se născuse iar a mică începuse să plîngă, ceva nu-i convenise, desigur.
Şi mama a vorbit cu ea şi i-a zis : " Angela, iartă-ne dacă greşim. Maică-ta e pentru prima oară mămică şi eu sunt pentru prima oară bunică".