nu am mai scris demult aici. chiar si cind era demult, tot rar scriam.Blogule, te-am inselat cu fb-ul, dar altii te-au inselat si mai rau, cu instagram, cu alte alea, mai interactive. scuze.

Să știi că nu-ti mai fac ever supă cremă de broccoli

Atit m-ai rugat

 asa m-ai rugat cind le-ai luat.

 2 amărîte de broccoli înfășurate în celofan.

Le-am dezvelit  cu grijă, am tăiat  părțile de sus ca să le pun mai tîrziu in supă

Era o frumoasă pădure acolo iar eu ii luam vîrfurile ușor, cu cuțitul, ca un chirurg

Ca un bunic japonez in grădina lui mică. Care face el supe pentru Hirohito sau care mai e.

Am curățat cotoarele, le-am tăiat si le-am fiert la foc mic,

Le-am dat la blender cind apa s-a mai răcit,

 am curățat usturoi si am tăiat cățeii in jumate i-am sotat in unt cu ulei de măsline.

La focul cel mai mic, să nu simtă ce li se pregătește.

Totul a fost făcut cu grijă, ca Nadal la serviciu.

Nu spun de condimente, nu, aia e treaba mea, de fiecare dată e altceva ,

De aia mă iubesti, e și asta o variantă.

La final am aruncat pădurea ecuatorială in supă am mai pus un pic de apă,

Am mai lăsat la fiert 10 minute si pa.

Eu singur  am mîncat. Trei boluri frumoase plus crutoane.

Tu nimic, 3 zile ai zis că vrei, nu s-a întîmplat nimic.

Să ne-nțelegem- cu oala pe aragaz, da? 3 zile ai zis că o- să -că -o să  .Canci.

Apoi și eu, de-al naibii , am zis că nu mă ating de oala aia care stătea pe aragaz ca proasta

Ti-am zis , supă de broccoli nu mai pupi neam.

Am aruncat-o în veceu cu polonicul, făcuse și floare, dreacu.

 

Să te văd cum faci cu aia de sparanghel, că am și eu o limită.

 

 

 

 

nişte

Al dracu să fiu dacă o să mai ascult Paraziţii vreodată!

Nu am nimic cu ei, dar să vă zic ce mi se întîmplă azi. Un Volkswagen Passat, asta mi se întîmplă. Frumos, negru,  cu cele patru  portiere  deschise din care se insinua  muzică,  între două blocuri comuniste. Ştiţi şi voi cum se aude orice, dar absolut orice, între două blocuri comuniste. Două muşte care se… ouă şi strigă olalario, le auzi. Ba chiar afli şi cum îi cheamă pe copiii lor, apoi. Ei, astăzi,ca şi în alte dăţi (dar am zis atunci  să nu îi dau aşa de repede în gît) nişte falnici membri ai comunităţii au considerat de cuviinţă că tot cartierul trebuie să asculte reverberaţiile ce ieşeau din frumoasa maşină . Nimeni nu a întrebat de ce avem nevoie de educaţie muzicală, aşa că , avînd o altă treabă , m-am scoborît din bloc, dar m-am insinuat puţin  printre cei falnici şi am întrebat  a cui e acea maşină. Un falnic mi-a  arătat cu degetul pe altul, un băiat lung care cred că mă ştia, un wannabe.  Sigur, nu era a lui caşcarabeta, dar aşa e în găşti, probabil,  un consemn.  Calm,  mi-am dat căştile jos  de pe urechi şi l-am invitat la mine în casă  ca să audă  şi dînsul cum e să  fii părtaş volens-nolens ( dacă citeşti asta, să ştii că înseamnă vrînd-nevrînd  într-o limbă moartă) la “Circul VW Passat vă prezintă” . În acelaşi timp , un alt vajnic luptător la cotul Donului cu petul de bere lîngă băncuţă, s-a ridicat şi mi-a arătat braţul sus  şi, cu o voce dacică , mi-a zis “ da  tu vezi pumnul ăsta?” L-a oprit unul mic şi îndesat, care voia să fie bine, ca să nu fie şi mai rău. Am plecat.  După vreo oră –jumate, m-am întors şi erau nişte miliţieni lîngă ei. Mă rog, poliţişti laţi în spate. Am mers  frumos către casă cu căştile pe urechi,  dar tot l-am auzit pe unul dintre dacii mîndri ţipînd la organe că legea 14 sau 19, sau articolul, ceva de genul ăsta, o chiţăială, acolo. Miliţienii poliţişti au plecat la un moment dat, se pare, pentru că viitorul naţiunii a mai băgat nişte piese de-ale Paraziţilor în subwoofer, aşea, ca să nu vadă cartierul că suntem laşi, că e” despre noi”,  că noi rămînem aicişea. NU băeţi,  nu rămîneţi. Veţi  pleca sau veţi  fi plecaţi.  NU CEREŢI O ŢARĂ CA-N AFARĂ DACĂ NU O FACEŢI NICI VOI.

Revenind la Paraziţii. Fuck you. Dacă aţi făcut vreun bine  ori ceva asemănător cu el,  să mă anunţaţi.

Că aici, între blocurile astea, canci. E linişte, e normal, e ca la  o pensiune, doar că sunt blocuri. Asta pînă să vină  oamenii  cu peturi  şi pumni  ridicaţi care ne învaţă că ei fac legea.  

a job that is not a job

Why working as a librarian is the perfect job:


 

1.                  Because you practically live with the elders, nay, with the ancients. You get to learn from them every day, if you care to. And from the new entries, too.

2.                  Because books are silent. They only want to be placed where they belong after they have travelled.

3.                  Because you hardly need a social life as you already have it, whether you like it or not. So you had better like it!

4.                  Because you stay fit. Placing a lot of books in lots of different places on the shelves takes energy and, sometimes, muscles. Not to mention climbing a three-meter long ladder to reach the upper shelf…

5.                  Because the reader is a person with a mission, and that mission becomes yours, too. Situational awareness is required. Sometimes you get about 5 to 10 persons at a time, so this may become a roller-coaster. In your mind, of course. But when you get down from the mind-blowing machine, you know you have won several battles in a row. They are fighters and you know that “ammo” will not be lost.

6.                  Because you never get bored, unless you like boredom.

7.                  Because you get to know all walks of life and people of all ages, too. And learn from them. Humans need not express their humanity all the time. But when you give them a good book, they cling to it and then they cling to you. Remember the tree of life from the Avatar movie? You connect people to the tree of knowledge. And you are there to see it and feel it.

And there is that feeling that always comes around…

8.                  Because you are always seen as a romantic figure, in spite of your determination to destroy this myth.

9.                  Generations will come and slowly go and you are still there. Like a big stone in the middle of the river. When they hit you, you had better be sure they hit hard, keep them coming. Never hope that they will remember you. But when it happens, there is joy, sheer joy, and that is what keeps you going. You stay young as long as you like by simply doing this job.

10.              Because people greet you, smile at you on the street, as you walk by them. You become a part of their lives. This simple thought might have occurred to them: “this person did something for me”.

11.              You tend to be humble as you learn that the flood of information pouring in is overwhelming.

But you love books and fight to keep them alive.

       12. Because every now and again you get to meet famous people but in the meantime you hope, deep in your heart, that you will help some people around you to be famous. Sometime soon…

incet

Ea imi spune ca ma iubeste

Iubeste primavara, femeie, imi vine sa-i urlu in fata

Iubeste ciupercile pe care le adunam din padurea uda si rece dimineata

Seva din finul cosit si mustul curs din strugurii abia zdrobiti

Iubeste norii care s-au adunat si norii care se duc apoi peste munte

Indragosteste-te de riul care iti spala picioarele obosite ,

Adu prinos primei zapezi ,

Gindeste-te  incet si la micile cascade.

In vreme ce eu sunt aici, cu tine,

Ar fi frumos sa te concentrezi pe cele dinainte mentionate