poza pentru flipi

despre bloguri

ok. deci mă pomenesc azi cu un comentariu pe blog. Comment colocvial, mi-a zis omu apoi. Mă bucur cînd cineva mă citeşte, mă bagă în seamă, îmi place feed-back-ul....
şi cui nu-i place?
Îmi da link la blogul lui, citesc aşa kaosmoon.blogspot.com si-mi place gramadă, in ciuda atîtor pl şi pzd ce sunt acolo. Sună foarte mişto ce scrie omu, really, sună adevărat, ca un roman scris în secvenţe mici capitole acolo.... pare porcos si defulatoriu -poate chiar este însă eu nu sunt pudibond, nu am de ce. E tare omu, oricum.
Mă gîndesc acum de ce căcat scriem bloguri? Să ne găsim asemenii? Să aruncăm une bouteille a la mer... Eu cred că arunc peturi goale de bere cu poezelele mele înăutru, poate-poate pricepe careva ceva. Dacă nu pot face o lume mai frumoasă, măcar să dau un link , aşa, ca un bobîrnac. Să reflectăm la asta.
Iar ţie, lunatic şi haotic, om căruia îi place grobschnitt, îţi recomand şi nişte eloy. Tot nemţi. Şi 2:


TRAMVAIELE SUNT ACELEAŞI, CĂLĂTORII SE SCHIMBĂ, remember !!!

cujetarea cujetătorului

suntem aşa de mici, de neînsemnaţi pe lumea asta şi ne credem aşa de importanţi, de deştepţi, de pătrunzători, de mari şi de puternici... La fel cum s-ar închipui cineva care ar credea că el, cu mintea lui paranormală, opreşte maşinile atunci cînd trece pe zebră

pneu

O să ne-ntoarcem de unde am venit
Ca nişte biciclete stricate, ruginite
O să mai claxonăm o dată
O să mai ştie careva că totuşi am circulat

Vom afla ce linişte e între lanţuri
Căzuţi la pămînt, pe foaia mare
Se vor juca nişte copii cu ghidonul
Pe foaia mică o să vină un contabil
Să numere, să numere

Grămezi de fiare fără nici un fast
Din cînd în cînd cineva ne va mai învîrti o pedală
Ce frumos a fost înainte şi ce jalnic
Ce viteză aveam şi ce fală

Poetul desperecheat. La Tg-Jiu

Deci Eminescu a ajuns prin 1878 printr-un sătuc din Gorj, numit Floreşti. Toate bune, stă omul cîteva luni să se refacă, alea alea. Moare tipul şi ia uite ce se întîmplă :
....prezenţa poetului la Floreşti a avut ecou în amintirea locuitorilor satelor floreştene cât şi în toponimia locurilor : "Ciutura lui Eminescu", "Foişorul lui Eminescu", "Puntea lui Eminescu ", etc.
- Studiul autorului relevă în final cum prin strădania acestuia se pun bazele înfiinţării unei grupări literare "Mihai Eminescu" devenită cenaclu, ca mai apoi, din 1994 să devină "Societatea academică Mihai Eminescu".
...la 12 iunie 1988 ia naştere "Camera memorială Mihai Eminescu" care , în anul următor devine "Muzeul memorial Mihai Eminescu" .

Propun societăţii spre sanctificare şi bună amintire pentru localnici următoarele obiecte de cult : Buda lui Eminescu, Periuţa de dinţi a Poetului, Hîrtia igienică a Geniului şi alte cîteva care vor fi păstrate cu sfinţenie de locuitorii mîndri ai acestor meleaguri binecuvîntate.

În altă ordine de idei , cred că voi, cititorii mei din acest judeţ nerecunoscător cu valorile perene ale spiritului meu, ar trebui să mă apreciaţi mai mult. Poate că atunci cînd o fi să dau colţul,o să mă îndur şi o să vă las următoarele :

1.biroul Poetului
2.tastatura Poetului Desperecheat
3.Basca Geniului Nerecunoscut în viaţă
4.Reţetele de sendviş cu soia ale Nemuritorului
5. fularul memorial al Inefabilului
6. ....şi un pachet de ţigări gol care a aparţinut Indescifrabilului...

Luaţi aminte...apreciaţi ce aveţi. Nesimţiţilor, huoooo !!! Marş acasă şi să vă întoarceţi cu placa memorială : ÎN ACEASTĂ CÎRCIUMĂ POETUL S-A FĂCUT MUCI

un oraş

să iubim oraşul tg-jiu
pentru că el ne iubeşte cu toate
blocurile sale şi cîrciumile cu bere ieftină
(dooj de mii)

poeţii oraşului îşi plimbă la subraţ cărţile prin parc
luminaţi de minunea că sunt
îşi probează soclurile mai mari, mai mici
se îmbată la festivaluri de poezie
( am fost şi eu, m-au luat cu targa)


astfel am învăţat că trebuie să scriu de bine
să fim pozitivi
să mergem la gară şi să ne întoarcem
oraşul ţine cu noi, ţine de noi

suntem plozii lui, suntem cei ce-i vor
scoate ciubotele cînd va îmbătrîni
nouă ne va dicta memoriile sale atunci cînd va orbi

scuză-mă puţin
mă duc să vomit

coloana sonoră

o idee pe care am preluat-o din zbor de la Oana...Mă gîndeam , dacă viaţa ar fi ca un film- de fapt chiar e- ce coloană sonoră ai alege? Think it over...eu cred ca aş pune nişte Beatles, Beethoven- clar- un pic de Andrieş, nişte Cohen, toate albumele Yes pînă în 74, vreo 4-5 piese de la Tom Waits, oho, ar mai fi nişte trupe dar nu îmi vin acu în cap. Şi cred că aş pune şi cîteva piese de-ale mele. Doar e filmul meu, nu?

reţele şi reţete sociale

Mărturisesc că am cont pe hi5 şi pe facebook. Ce fac cu ele, nu ştiu. Mi-am facut pentru că mi-a zis cineva odată ori am primit invitaţie şi mi-e ruşine să refuz. Am vreo 50 de oameni pe hi5 şi cîţiva pe facebook, că deh, sunt nou pe-acolo. Problema mea e... ce fac eu cu ele? că de vorbit cu oamenii ăia nu vorbesc decît dacă îmi sunt prieteni şi pe ăia îi am pe messenger, deci nu era nevoie de hi5. OK, înţeleg că la un moment dat te uiţi pe profilul cuiva şi tipul sau tipa are vreo pretenă mişto căreia îi dai "invite". Dar există viaţă după " invite"?.
Adică ce i-aş putea eu spune cuiva necunoscut? Mi-e jenă să scriu o literă măcar, darmite s-o întreb de sănătate...Cine aş fi eu pentru acel cineva, decît prietenul prietenului prietenei care acum cine ştie pe unde o fi.
Sau twitter ala...Altă belea... Mi-am făcut cont, că sunt şmecher. Apoi a trebuit să întreb pe un prieten ce rahat e şi cu twitter ăsta, că nu pricep ce vrea de la mine.

Singurele moduri în care pot comunica sunt ori la o masă, la o bere, ca oamenii, ori, cu cei de departe, prin messenger. Poate că sunt un clasic, poate sunt doar un timid, nu ştiu. Nu mă caută nimeni pe reţelele astea sociale pentru că nici eu nu am vreo reţetă socială cum au ei. Probabil că ăsta e răspunsul dilemei mele. Pa