vînt

s-a oprit pentru o clipă vîntul
nu mai spulberă florile, pămîntul
ferestrele sunt deschise, aşteaptă
perdeaua-i o aripă deşteaptă

cerul e treaz fără noi, copiii
albastru cu nori, cu morţii, cu viii
intră prin geamul de la bucătărie
aşa ţi-se-ntîmplă şi ţie

şi mie

căderea

e foarte urît să scrii poezie despre neputinţă
e ca şi cum lumea te vede că mergi pe catalige
e o plăcere să vezi că cineva cade

soare

dumnezeu s-a ascuns printre nori
ca să-şi piardă vina
şi noi oamenii stăm ascunşi
undeva să nu intre lumina

uneori sunt aşa de trist ştii
că aş vrea să mă fac o brînduşă
aici la colţ de cimitir lîngă cruci
duminica să mă ude-o mătuşă

sau mic dac-aş fi mic să încap
într-o cutie într-un sertar
cînd vei vrea să deschizi să apară
o mare magnolie sau un stejar

uite tu ,soare, facem prinsoare
că floarea ce iese de printre nori
cu suflet albastră să ne cunoască
te va cuprinde cu mii de culori

doamne ce stai acolo în rai
cu mintea înceată de greier ce cîntă
noaptea tu dă-ne lumina din cîntec

pentru că viaţa ne înspăimîntă

pentru tine

http://www.youtube.com/watch?v=NJiC6cA3dUA