lumina

Nu ştii niciodată ce să alegi
Pentru că e prea frumos pe lume
Dar dacă închizi ochii
Toate sunt la fel
Şi nimeni nu apreciază puterea întunericului
Cînd nu ai nimic şi cînd pipăi
Ei toţi rîd, luminaţi,
Luminînd în jur toate
Pînă cînd apun şi umbra
Se lungeşte şi n-am făcut
Nici o ispravă

cîntec nov.

cum trece viaţa
ca un domn cu pălărie
ca un autobuz cu navetişti
ochii se închid spre apus
şi cade soarele pe pleoape
şi oamenii sunt o clipă mai trişti

cum trece viaţa
ca vîntul printre blocuri
ca o asistentă pe la patul cu bolnav
închide ferestrele, trage cearşaful
acum totul e calm, nu e viaţă
nu-i aşa că e mult mai suav?

aşa trece viaţa
ca un copil ce plînge blocat în lift
ca un fluture ce crede că zboară
cînd se deschide insectarul
ca o barcă legată de ponton
undeva la ţară
ca o domnişoară bătrînă vizitînd anticarul
ca o vită ce-şi uită
stăpînul şi carul.

15 nov.

cea mai bună bere se bea
în cîrciuma dinspre gară
singur la terasă în lumina felinarelor, portocalie
cu oameni şi cîini trecînd
cu autobuze în leneşă defilare
uitînd că ai ceva de făcut
că ai ceva de existat
mesenii sunt cuminţi
discută fotbal şi alte chestii majore
numai de n-ar ploua
ar strica purgatoriul ăsta calm
s-ar duce naibii toată poezia.

un mic amuzament

Nu sunt o domnişoară bătrînă,
Dar bat la uşa ta şi fug,
Îţi fac masaj în poezie
Şi-ţi iau un deget
şi ţi-l sug.

În vers, eu pot, în rest, plăpînd mă sfarm,
Nu sunt timid ci doar neînvăţat cu jocul,
Îmi ţin ascuns permisul de port-arm,
Şi îţi arăt doar foaia mea şi tocul.

Sunt jucărele, ştiu, dar ce să fac şi eu?
Că împietresc dacă-mi zîmbeşti cochet şi galeş
sunt un bufon pe bicicletă şi Orfeu,
aurolac înveşmîntat ca Petru Rareş.

Dar în iatac eu te visez, cadînă,
nu întrerupe visul, fii cuminte,
acum privirea o întorci încet spre lună
pe cînd sub voal se-ntîmplă lucruri fără minte...

Ei, da, un ideal măreţ apare :
să public un volum pe-a voastră fină epidermă
sau poate că-ţi doreşti pe-ascuns, domniţă,
să te ador ca un texan de la vreo fermă?

Sau poate că aştepţi un marinar şi eu
te enervez cu poezia desuetă
Şi-atunci mă las uşor pe-asfalt şi mor,

Măcar de ai veni să-mi desenezi contur.
Cu cretă....

5 nov. 2010

aşa-mi doresc numai să te ating
ori să te-ajut să îţi încalţi condurii
că mii de ani mi-au trebuit
să sting
ninsoarea ta în cerul gurii