un mic amuzament

Nu sunt o domnişoară bătrînă,
Dar bat la uşa ta şi fug,
Îţi fac masaj în poezie
Şi-ţi iau un deget
şi ţi-l sug.

În vers, eu pot, în rest, plăpînd mă sfarm,
Nu sunt timid ci doar neînvăţat cu jocul,
Îmi ţin ascuns permisul de port-arm,
Şi îţi arăt doar foaia mea şi tocul.

Sunt jucărele, ştiu, dar ce să fac şi eu?
Că împietresc dacă-mi zîmbeşti cochet şi galeş
sunt un bufon pe bicicletă şi Orfeu,
aurolac înveşmîntat ca Petru Rareş.

Dar în iatac eu te visez, cadînă,
nu întrerupe visul, fii cuminte,
acum privirea o întorci încet spre lună
pe cînd sub voal se-ntîmplă lucruri fără minte...

Ei, da, un ideal măreţ apare :
să public un volum pe-a voastră fină epidermă
sau poate că-ţi doreşti pe-ascuns, domniţă,
să te ador ca un texan de la vreo fermă?

Sau poate că aştepţi un marinar şi eu
te enervez cu poezia desuetă
Şi-atunci mă las uşor pe-asfalt şi mor,

Măcar de ai veni să-mi desenezi contur.
Cu cretă....