cum trece viaţa
ca un domn cu pălărie
ca un autobuz cu navetişti
ochii se închid spre apus
şi cade soarele pe pleoape
şi oamenii sunt o clipă mai trişti
cum trece viaţa
ca vîntul printre blocuri
ca o asistentă pe la patul cu bolnav
închide ferestrele, trage cearşaful
acum totul e calm, nu e viaţă
nu-i aşa că e mult mai suav?
aşa trece viaţa
ca un copil ce plînge blocat în lift
ca un fluture ce crede că zboară
cînd se deschide insectarul
ca o barcă legată de ponton
undeva la ţară
ca o domnişoară bătrînă vizitînd anticarul
ca o vită ce-şi uită
stăpînul şi carul.
Cum va imbracati pentru a ascunde kilogramele in plus
-
Piept generos, solduri rotunde, o mica burtica… daca aveti forme
voluptuoase, stiti deja ca este...
Articolul Cum va imbracati pentru a ascunde kilograme...
Acum 2 ani
4 comentarii:
si cand imi imaginez cati fluuri,copii,domnisoare batrane,autobuze de navetisti,asistente sau barci se aduna,
si cand imi imaginez cum apar ele Acolo,pe un sirag, legate transparent,
si cand imi imaginez cu ce liniste sunt contemplate,
imi vine si mai mult sa traiesc,oricum,orice,doar asa,de dragul linistii
Ai versuri foarte bune aici. Am citit-o de 3 ori :)
e una din cele mai triste chestii pe care le-am scris. ma bucur uneori ca si tristetea are o parte buna si cineva o scrie si cineva o vede...
noiembrie este poate cea mai frumoasa luna si cea mai trista deopotriva, cat despre poemul tau... asijderea
Trimiteți un comentariu