poezie? nu

de-acum încolo o să murim cu toţii
toamna se grăbeşte
mîinile pe piept, ca morţii
trăim printre deşte

avem atît de puţin în noi cînd plecăm
şi iarna mai creşte
de ce nu zburăm, de ce nu sunt peşte

de ce mereu nu avem ce să luăm