o poemă frumoasă-frumoasă

Mi-ar fi plăcut să scriu eu poezeaua asta a unui poet nicaraguyan, Pablo Antonio Cuadra. Mi-am amintit azi de ea pentru că şi am luat-o din antologia "Valori eterne ale poeziei hispane", ed. Minerva, 1991, în traducerea lui Darie Novăceanu. Iată:

Noaptea e o femeie necunoscută


Şi tînăra fată l-a întrebat pe străin:
-De ce nu intri? Am aprins focul
în camera mea.

Şi i-a răspuns călătorul:
-Sunt poet. Nu vreau
decît să cunosc noaptea.

Atunci, fata, a aruncat cenuşă pe foc
şi i-a şoptit, din penumbră, străinului:
-Îmbrăţişează-mă. Şi vei cunoaşte noaptea.