folclor 2

azi avem un program trist, program de plîns, aşa cum ţi-am promis.

Frunză verde bob năut,
cînd aud cucul cîntînd
şi mierliţa şuierînd,
eu trec muntele şi plîng;
Şi de jalea mea cea seacă,
toate crengile s-apleacă,
S-apleacă pîn' la pămînt
Şi mă-ntreabă de ce plîng,
De ce plîng, de ce bolesc?
De-al tău dor mă prăpădesc!
Fă-mă, Doamne, bob de-argint,
Să mă duc pe sub pămînt
Pîn' la mîndra la mormînt,
Să vedem, a putrezit?
Să-i dau gură să vorbească,
Că-i păcat să putrezească;
Să-i dau pînza la o parte,
Să-i văd oasele-nşirate,
Că de mine-s sărutate...
Toată lumea-i dintr-un neam,
Numai eu pe nimeni n-am,
Căci pe cine mi-am avut
S-a dus şi n-a mai venit,
A pus dosul la pămînt
Şi faţa la răsărit
S-a dus şi n-a mai venit...
Toată lumea-i dintr-un sînge,
Numai eu n-am cui mă plînge;
Toată lumea-i dintr-un neam
Numai eu pe nimeni n-am!
Doamne, bate moartea mea,
Că nu vine să mă ia,
Să mă ia din aşternut
Să nu ştiu pîn' n-am murit!
Cine-i singurel ca mine?
Numai mierla din pădure,
Dar nici ea nu-i singurea,
Că-i cu cucul lîngă ea,
Că ouă şi scoate pui
Şi-şi face vecini destui...
Frunză verde trei măsline,
Cîte focuri ard pe lume,
Nici unul nu arde bine
Cum arde inima-n mine;
Focul arde şi se stinge,
Inima-n mine s-aprinde...
Copilul plînge şi tace,
Inimioarii n-am ce-i face,
Că inimă ca a mea
Să n-o aibă nimenea!





...dacă vrei , poţi să plîngi, mă întorc cu spatele, dacă ţi-e naşpa....

folclor 1

Revin cu cîteva perle folclorice :


Mă-ntrebai, dragă, -ntr-o zi
Cine-n lume s-o găsi
Pe noi a ne despărţi.
iată, dealul s-a găsit
Pe noi de ne-a despărţit,
Dealul cel cu rîurele,
Cerul lumei plin de stele,
Oamenii cu vorbe rele.
Între mine şi-ntre tine
E o ţară şi nu-i bine
Între viaţa mea si-a ta
S-au pus oamenii perdea



Trist. Foarte trist. Ruşine lumii !!!!


Sau:

Peste toate satele
îi senin ca laptele
Numai peste satul meu
s-o ridicat un nor greu.
Nu ştiu, noru-i nouros,
Ori bădiţa mînios?


Ori :


Bade, dragostile noastre
Ne-au rămas pustii pe coaste!
Io ieri am fost pe la ele
şi le-am zărit viorele,
Viorele mîndre flori,
Cînd le vezi, bade, să mori;
Viorele, flori adînci,
Cînd le vezi, bade, să plîngi.


Şi asta e mişto de tot :


Bădişor,
depărtişor,
Ce-mi trimiţi atîta dor
Pe pîrîu şi pe izvor,
Pe gurile tuturor;
Trimite-mi mai puţintel,
Dar vin' dumnteata cu el !



Gata. O să revin cu vreo două să-ţi rupă inima. Nu glumesc.

folclor

am dat azi peste o carte, Capodopere ale literaturii populare romanesti, antologie de Al. I. Amzulescu, editura Scrisul romanesc. Eu nu-s asa fan folclor, dar uite aici niste mostre geniale :
Frunzuliţă viorele
la portiţa mîndrei mele
Răsărit-au două stele
dar nu-s stele părăsite,
Ci-s două flori înflorite:
Una-i ea şi una-s eu,
Dorul ei şi dorul meu

sau

Multe stele sunt pe cer
care toate-n ziuă pier
Şi mai mari, şi luminoase
Nu-s ca mîndra de frumoase;
C-aşa merge de frumos,
Gîndeşti că scrie pe jos


Zi ca nu-i misto....ultimele 2 versuri sunt chiar geniale


sau

Cine n-are dor destul
Mute-şi casa lîngă drum.
Drumul sună, dor se-adună,
Vîntul bate dor departe


sau



Săraci cărările mele
Cum creşte iarba pe ele !
Las să crească, boii-o pască,
Crească cît îs gardurile
Ca s-o bată vînturile
Ca pe mine gîndurile


sau

Doamne, Doamne, mult zic Doamne!
Dumnezeu pare că doarme
Cu capul pe-o mînăstire
Şi de nimeni n-are ştire


cam atit pentru azi. daca mai gasesc, iti mai aduc.