două poeme de ieri

Foaie verde de şopîrlă
Mintea mea în minte urlă
Şi iar verde şi-un cimpoi
Umblăm toţi prin lume goi
Verde tu şi verde eu,
Tot mai trişti, mai trişti mereu.
Rîule, prin valea seacă
Toţi putea-vor să te treacă
Dar de eşti învolburat
Nima-n lume-ţi dă vreun sfat
Şi-aşa umbli peste maluri
Parcă zici că urci pe dealuri.
Mîndro, tu cînd oi vedea
Rîul că s-o-nvolbura
Să mă iei de mînă tu
Şi in mijloc tu mă du
Că acolo e doar viaţă,
Peste maluri curge ceaţă,
Peste noi să curgă apă,
Că din noi ceru s-adapă
Şi din lacrimile noastre
Ca să facă zări albastre.


şi altul, tot ieri scris


Mîndro, tu şi ochii tăi
Care vreau să fie-ai mei
Ce vei face tu pe lume
Fără nume, fără nume?
fără glas şi fără tine
Doar cu dorul ce te ţine
Ce te ţine , nu te lasă
De n-ai casă , de n-ai masă
Dorul care singur vrea
Să te ştie, să te ia,
Dorul ce îl am şi eu
Şi ne duce de la rău.
Mîndro, tu şi mîna ta
Să nu-mi frîngeţi inima.
C-una am si e a ta.

din vremuri imemoriale

asta e un poem care a fost iniţial în româneşte, dar l-am tradus mai demult, ca să vadă lumea. aşa că citeşte :
THE STORY

way back there were he and she
soft and new, loved by the fairies
adored by the evil enemy,
of course,there was the enchanted wood, the magic sword,
a dragon to behead,
but most of all there was a poor hostel room with a bed.
oh, what a bed !!!!!
it was so beautiful, but only to the count of ten
i loved her as a prince and as a beggar
i thought i'd never love again,
becoming fictious in my kingdom's pit
where fiction doesn't hurt, it only makes you drier,
just a little bit...
i put a blanket over me
and dreamt about me writing poetry,
i drank too much to wash my brain,
i blew over the pages , hoping i could mask the pain.
in here i ceased to open yellow letters
from my rusty p.o. box, i broke,
i fought and cut the vacuum
and it grew back around the castle of the joke
i cursed the rotten golden apples,
i killed my windy and beloved, helpless horse,
i blamed it on the karma of my stupid lives,
perhaps it was an old, untold remorse,
as she alone was innocent,a weeping state of art,
and as for me,i was the prince, the dragon,
i was the story with the final chapter torn apart -
i wanted her to write it over,
to get, somehow, a closer look,
i had to love her and i have to love her still -
to keep the story in the book ...