iubirea

tu eşti ca sîmbăta dimineaţa
cînd mă trezesc şi văd numai ce vreau eu
sau ca şi cum duminica la zece în turla bisericii am face balonaşe de săpun
tu eşti camera abia străbătută
în care am găsit acel căluţ de plastic

dacă mă doare stomacul cumva, eu sunt singur
dar şi tu eşti singură, lipită de durerea mea

dacă într-o zi vine primăvara, toamna
e pentru că tu m-ai sărutat ori ai plîns
şi a curs o stea

ori ceva foarte greu peste mine



Ţi-aş face un desen o schiţă
dar nu pot să creionez paşii tăi
atunci cînd vii şi surîzi
totul e prea
prea rapid

eu fac primii paşi în tine şi cad
iar dacă mă ridici, o să mergem împreună