am vazut ieri un documentar despre primele zile de după al doilea razboi mondial. Toţi fericiţi, toţi scăpaţi de urgie. Apoi, după vreo cîteva luni, tînjeau după război. Spunea o tanti acolo , o londoneză, că înainte îţi ajutai vecinul cum puteai;
acum, cînd găseşti roşii undeva, nu îi zici şi lui de unde le-ai luat, totul devenise foarte individualist.
Oamenii au nevoie de război. Dacă nu e motiv, găsesc ei un cassus belli, o şmecherie acolo. Pe unii îi ţine uniţi, pe alţii divizaţi, dar dacă e război, dacă e o CAUZĂ, atunci e bine. Foarte mulţi oameni , după un război sau altul , şi-au pus întrebarea : ok, şi eu acum CE FAC?
Avem nevoie de conflict, admit. E creator. Dar cît conflict, fratele meu? Cît de creator poţi fi atunci cînd ai nevoie să te simţi aproape de oameni doar pentru că undeva e un război şi tu coalizezi pentru a "înfrînge duşmanul"? Iar cînd duşmanul nu mai există, nu mai ai obiectul muncii. Ce trist, bă, ce trist....
Cum va imbracati pentru a ascunde kilogramele in plus
-
Piept generos, solduri rotunde, o mica burtica… daca aveti forme
voluptuoase, stiti deja ca este...
Articolul Cum va imbracati pentru a ascunde kilograme...
Acum 2 ani
3 comentarii:
dacă-mi permiţi. suntem în război cu noi înşine şi de aceea nu ne putem echilibra în pace pentru că am uitat de fapt cine şi ce suntem.
sigur că polarizarea bine-rău poate evidenţia una sau cealaltă parte dar până la un moment. peste acolo, karma se dizolvă, eşti pace şi iubire, adică esenţa ta-tu-noi.
părerea mea :D
ca sa parafrazez o teorie cinica a unui prof de-al meu: razboiul are un rol pozitiv, ajuta natura sa reduca numarul de naroji. Deci, adunand asta la spusele tale razboiul e un ideal de vietuire. 1 te face mai solidar, 2 te scapa de vecinul idiot care arunca gunoiul pe geam, cum ar spune niste maniaci ai razboiului it's a win-win situation
domnu flipi te sfatuiesc sa o iei mai usor cu notiuni din astea empirice, derapezi usor.....
Trimiteți un comentariu