nume de copii

Ştiu sigur că există în lumea părinţilor o modă a numelor puse copiilor. Un prieten a pus un nume deosebit fetiţei lui, pentru ca apoi să vadă că multe alte fetiţe poartă acelaşi nume deosebit. Aşa că mă gîndeam de dimineaţă cum ar fi să pună cineva unui copilaş numele Neagoe. Cum l-ar striga ceilalţi copii - desigur, cîrcotaşi- la şcoală?
Neagoe, peronul pe partea stîngă!!!!! Sau, Neagoe, vă ordon, treceţi Prutul !! Sau : Neagoe, bagă acolo vrăjeală la Teodosie!
Sau, şi mai mişto :
NeaGoe, VINO LA MAMIŢICA!!!!!!

halvatar

mi-am luat zilele trecute un telefon cam de ultimă generaţie, de erea concurenţa lu iphone acu vreun an , un LG Renoir, ca sa ma esprim aşa....d-ăla şmecher, doar cu trei butoane şi cu taciscrin, tată. Vorba ăluia, laser, frate...Şi mă uit la el şi mă uit la el, nu-i dau de cap,mă agit, transpir, mă enervez pe propria-mi inabilitate tehnică, zbier de neputinţă, cedez, o iau de la capăt, concluzionez: TREBE SĂ-L MĂRIT!!!.
DA, dar cui îl dau? Mă gîndeam să dau anunţ disperat şi pe blog, da voi nu sunteţi fraieri ca mine şi nu muşcaţi momeala. Deci am zis că nu e corect şi mi-am mai dat o şansă.
Treaba e că destul de curînd după urgia asta m-am obişnuit cu el, acum alerg printre pixeli, prin meniu, mă plimb cu dejtu pe taciscrin elegant, elegaaaaaant ca o domnişoară ce baletează, mă minunez de noile features pe care le descopăr, sunt breaz, adică.
Chestia e că omul de acu se obişnuieşte destul de rapid cu tehnologia, că deh, doar el a creat-o... Reţele, dispozitive, interneturi, extraneturi, cabluri, roboţi industriali, microcipuri, microsofturi, toate le învăţăm relativ rapid. Tehnologia nu va pieri niciodată, pentru că noi am creat-o şi o înţelegem.

De aia îmi place mie filmul mult blamat, Avatar, pentru că vorbeşte despre lucrurile astea. Oamenii distrug ceea ce nu cunosc, în cazul ăsta, natura. Acesta e deja un ton ecologist, pentru că, nu-i aşa, e trendy, futu-i...

poza pentru flipi

despre bloguri

ok. deci mă pomenesc azi cu un comentariu pe blog. Comment colocvial, mi-a zis omu apoi. Mă bucur cînd cineva mă citeşte, mă bagă în seamă, îmi place feed-back-ul....
şi cui nu-i place?
Îmi da link la blogul lui, citesc aşa kaosmoon.blogspot.com si-mi place gramadă, in ciuda atîtor pl şi pzd ce sunt acolo. Sună foarte mişto ce scrie omu, really, sună adevărat, ca un roman scris în secvenţe mici capitole acolo.... pare porcos si defulatoriu -poate chiar este însă eu nu sunt pudibond, nu am de ce. E tare omu, oricum.
Mă gîndesc acum de ce căcat scriem bloguri? Să ne găsim asemenii? Să aruncăm une bouteille a la mer... Eu cred că arunc peturi goale de bere cu poezelele mele înăutru, poate-poate pricepe careva ceva. Dacă nu pot face o lume mai frumoasă, măcar să dau un link , aşa, ca un bobîrnac. Să reflectăm la asta.
Iar ţie, lunatic şi haotic, om căruia îi place grobschnitt, îţi recomand şi nişte eloy. Tot nemţi. Şi 2:


TRAMVAIELE SUNT ACELEAŞI, CĂLĂTORII SE SCHIMBĂ, remember !!!

cujetarea cujetătorului

suntem aşa de mici, de neînsemnaţi pe lumea asta şi ne credem aşa de importanţi, de deştepţi, de pătrunzători, de mari şi de puternici... La fel cum s-ar închipui cineva care ar credea că el, cu mintea lui paranormală, opreşte maşinile atunci cînd trece pe zebră

pneu

O să ne-ntoarcem de unde am venit
Ca nişte biciclete stricate, ruginite
O să mai claxonăm o dată
O să mai ştie careva că totuşi am circulat

Vom afla ce linişte e între lanţuri
Căzuţi la pămînt, pe foaia mare
Se vor juca nişte copii cu ghidonul
Pe foaia mică o să vină un contabil
Să numere, să numere

Grămezi de fiare fără nici un fast
Din cînd în cînd cineva ne va mai învîrti o pedală
Ce frumos a fost înainte şi ce jalnic
Ce viteză aveam şi ce fală

Poetul desperecheat. La Tg-Jiu

Deci Eminescu a ajuns prin 1878 printr-un sătuc din Gorj, numit Floreşti. Toate bune, stă omul cîteva luni să se refacă, alea alea. Moare tipul şi ia uite ce se întîmplă :
....prezenţa poetului la Floreşti a avut ecou în amintirea locuitorilor satelor floreştene cât şi în toponimia locurilor : "Ciutura lui Eminescu", "Foişorul lui Eminescu", "Puntea lui Eminescu ", etc.
- Studiul autorului relevă în final cum prin strădania acestuia se pun bazele înfiinţării unei grupări literare "Mihai Eminescu" devenită cenaclu, ca mai apoi, din 1994 să devină "Societatea academică Mihai Eminescu".
...la 12 iunie 1988 ia naştere "Camera memorială Mihai Eminescu" care , în anul următor devine "Muzeul memorial Mihai Eminescu" .

Propun societăţii spre sanctificare şi bună amintire pentru localnici următoarele obiecte de cult : Buda lui Eminescu, Periuţa de dinţi a Poetului, Hîrtia igienică a Geniului şi alte cîteva care vor fi păstrate cu sfinţenie de locuitorii mîndri ai acestor meleaguri binecuvîntate.

În altă ordine de idei , cred că voi, cititorii mei din acest judeţ nerecunoscător cu valorile perene ale spiritului meu, ar trebui să mă apreciaţi mai mult. Poate că atunci cînd o fi să dau colţul,o să mă îndur şi o să vă las următoarele :

1.biroul Poetului
2.tastatura Poetului Desperecheat
3.Basca Geniului Nerecunoscut în viaţă
4.Reţetele de sendviş cu soia ale Nemuritorului
5. fularul memorial al Inefabilului
6. ....şi un pachet de ţigări gol care a aparţinut Indescifrabilului...

Luaţi aminte...apreciaţi ce aveţi. Nesimţiţilor, huoooo !!! Marş acasă şi să vă întoarceţi cu placa memorială : ÎN ACEASTĂ CÎRCIUMĂ POETUL S-A FĂCUT MUCI

un oraş

să iubim oraşul tg-jiu
pentru că el ne iubeşte cu toate
blocurile sale şi cîrciumile cu bere ieftină
(dooj de mii)

poeţii oraşului îşi plimbă la subraţ cărţile prin parc
luminaţi de minunea că sunt
îşi probează soclurile mai mari, mai mici
se îmbată la festivaluri de poezie
( am fost şi eu, m-au luat cu targa)


astfel am învăţat că trebuie să scriu de bine
să fim pozitivi
să mergem la gară şi să ne întoarcem
oraşul ţine cu noi, ţine de noi

suntem plozii lui, suntem cei ce-i vor
scoate ciubotele cînd va îmbătrîni
nouă ne va dicta memoriile sale atunci cînd va orbi

scuză-mă puţin
mă duc să vomit

coloana sonoră

o idee pe care am preluat-o din zbor de la Oana...Mă gîndeam , dacă viaţa ar fi ca un film- de fapt chiar e- ce coloană sonoră ai alege? Think it over...eu cred ca aş pune nişte Beatles, Beethoven- clar- un pic de Andrieş, nişte Cohen, toate albumele Yes pînă în 74, vreo 4-5 piese de la Tom Waits, oho, ar mai fi nişte trupe dar nu îmi vin acu în cap. Şi cred că aş pune şi cîteva piese de-ale mele. Doar e filmul meu, nu?

reţele şi reţete sociale

Mărturisesc că am cont pe hi5 şi pe facebook. Ce fac cu ele, nu ştiu. Mi-am facut pentru că mi-a zis cineva odată ori am primit invitaţie şi mi-e ruşine să refuz. Am vreo 50 de oameni pe hi5 şi cîţiva pe facebook, că deh, sunt nou pe-acolo. Problema mea e... ce fac eu cu ele? că de vorbit cu oamenii ăia nu vorbesc decît dacă îmi sunt prieteni şi pe ăia îi am pe messenger, deci nu era nevoie de hi5. OK, înţeleg că la un moment dat te uiţi pe profilul cuiva şi tipul sau tipa are vreo pretenă mişto căreia îi dai "invite". Dar există viaţă după " invite"?.
Adică ce i-aş putea eu spune cuiva necunoscut? Mi-e jenă să scriu o literă măcar, darmite s-o întreb de sănătate...Cine aş fi eu pentru acel cineva, decît prietenul prietenului prietenei care acum cine ştie pe unde o fi.
Sau twitter ala...Altă belea... Mi-am făcut cont, că sunt şmecher. Apoi a trebuit să întreb pe un prieten ce rahat e şi cu twitter ăsta, că nu pricep ce vrea de la mine.

Singurele moduri în care pot comunica sunt ori la o masă, la o bere, ca oamenii, ori, cu cei de departe, prin messenger. Poate că sunt un clasic, poate sunt doar un timid, nu ştiu. Nu mă caută nimeni pe reţelele astea sociale pentru că nici eu nu am vreo reţetă socială cum au ei. Probabil că ăsta e răspunsul dilemei mele. Pa

sărbători

uite cum se topeşte zăpada
ca în mine lumea
e aşa lumină pe strada
pămîntului ce s'a oprit

uite, mai avem puţin vin
mai încolo o să mă ţii în braţe
o să stăm să ne amintim
nimic nu e trecător o să zici

deja ne cunoaştem bine e cald
şi stăm pe scaune fără glas
cînd vei ajunge noaptea la mal
eu voi şti voi şti

cîntă'mi puţin melodia aia
care nu există încă
şi vino încet aici pe foaia
zăpezii ce se întristează

înţelegere

s-a făcut frig printre oamenii
ce se înghesuie în pieţe
alunecă oamenii în faţă la bancomat
şi în cîrciumă vinul fiert
e fără drag
dacă treci pe lîngă spitalul cu multe boli
sufletul se afundă în zăpadă ca bocancii

aş veni pe la tine azi
dar mai bine mă ascund în spatele perdelei
şi fac un ceai

cînd soarele alb coboară
şi casele mari se fac vapoare, spărgătoare de gheaţă
o să pornesc să colind cu şuba cenuşie prin Patagonia
să tac în aburul respiraţiei
şi el să tacă în mine

seară

haide să fumăm
hai să fim oameni
atunci cînd se sfîrşeşte noaptea
încă mai e întuneric în noi.
ia-mă şi du-mă într'un loc unde eşti doar tu
acolo să stăm, acolo e bine
în ziua în care te-am iubit
eram pe o insulă şi nu ne ştiam

cînd se trezeşte corabia cu vîntul bătînd
să scoatem aerul din noi, să ţinem ochii mari
ca niciodată
şi să mă iubeşti şi să mă iubeşti
să fim oameni şi să fumăm către linişte
în gînd cu o mare tăcere

iarnă

Zeul a venit cu zăpadă
şi-n jur e ca o cameră antifonată
ninsoarea stinge în ea ce spunem noi
cu vorbele noastre meşteşugite întru pierdere
Zeul nu a prevăzut asta, el doar a căzut
peste noi, peste fire, prăvălit.
ne place să ne aruncăm peste omătul gros
cei care sunt sus ne aplaudă
ei se bucură pentru noi, ei plîng apoi
Zeul a întrebat înfrigurat: ce sunt lacrimile?

postare scurtă

Deci dacă înainte de alegeri, sloganul lui Mircea Geoană şi al PSD era de un populism infect, şi anume "Învingem împreună" (... şi furăm separat), acum, după ce s-au făcut de ţopăiala PDL-ului, cred şi susţin ferm ca sloganul PSD să fie acesta :
Ne-am învins împreună!!!!!!

credeam că sunt un om paşnic. Şi sunt. Însă am o problema pe care nu pot încă să o rezolv. Îmi vine să omor o anume categorie de oameni, pe cei ce îşi conduc maşinile infernal în oraşe ori prin localităţi. Îi văd trecînd pe lîngă mine ori pe lîngă cineva ce vine din partea opusă, şi trec nenorociţii cu o viteză ameţitoare, la fel de ameţitoare ca valul de sînge care urcă în creierul meu. Serios vorbesc, îmi vine să îi omor, aşa cum ai gîndi că ai fi putut preveni al doilea război mondial dacă l-ai fi omorît pe hitler înainte de septembrie 1939. Cu sînge rece, fără nici o remuşcare, ştiind că salvezi o viaţă nevinovată, că nişte oameni vor trăi în plus nişte ani fără să aibă habar că tu le-ai prelungit viaţa, curmînd-o pe a unui tembel care se grăbeşte ori pe a unui teribilist care a pus mîna pe maşina lui ta-su. La fel de puţin durează să iei pe cineva pe botul maşinii precum durează să tragi un glonţ în tîmplă.
Şi eu merg mai departe, neomorînd pe nimeni, cu tot sîngele din capul meu.
Şoferi, hai fiţi şi voi oameni...

vis cu coşmar

Aşa. Deci azi-noapte am visat că asistam de departe la un interviu cu Băsescu. Da, ai auzit bine. Şi la un moment dat intervievatorul îi pune nu ştiu ce întrebare incomodă, de genul "şi ce veţi face dacă domnul Patriciu o să vă întrebe ( aici nu am auzit ce anume să întrebe, era zgomot de fond ) aia şi aia? ". La care Băsescu răspunde : "Îmi bag pl în el !". Şmecher Băsescu ăsta şi în vis.

Băi, deci nu e de-ajuns că m-au terminat cu apariţiile în media, că am discuţii cu prietenii pe mess, cu rudele, cu vecinii, cu colegii de serviciu despre campania asta si despre cine să votăm, mai trebuie să visez şi noaptea.

Aşa că mi-aş dori ca domnul Băsescu mîine noapte să mă viseze pe mine la un interviu, iar la întrebarea : ce părere aveţi despre alegerile din 2009 eu să răspund : Îmi bag pl în alegerile voastre !!!

basescu vs geoana

nu am votat in primul tur. nu am avut cu cine
Dar am vazut ce a iesit in turul doi.
cred ca toata tevatura din media acum e sa iasa psd si pnl adica ...
imi pare ca ne-am intors in secolul 18.
e Voda si curtea lui de o parte si de cealalta parte sunt Boierii...
eu sunt mic, dar stiu ca astia nu au evoluat deloc. suntem in secolul 18 inca.

vin halegerile. Iuhuuu, distracţieee!!!

Cîrcotaş cum sunt, mă gindeam zilele trecute iarăşi la EBA, rîzînd pe sub mustaţă. Însă cred că fata a avut mînă bună cu brandul ăsta, cu prescurtarea asta. Care, fie vorba între noi, sună urît, pentru că ar trebui să fie EBĂ. Aşa că domnul preşedinte ar putea să-şi găsească inspiraţie tocmai de la fiica dînsului( şi-aşa nush la ce e bună ea, măcar o dată să dea şi ea inspiraţie cuiva). Mă refer în continuare la un nou slogan, deoarece ăla cu "să trăiţi bine" văd că nu a funcţionat. Deci: ce-ar fi ca sloganul preşedintelui Băsescu, cel care-şi doreşte un nou mandat acum să fie cam aşa : "Români, haideţi să ne apucăm de TRABĂ". Compris? De TRA-BĂ. Hai că sună bine, zi tu...
Iar românul care nu va merge la alegeri- aici vorbesc de mine- va zice :
Auzi,bă.... da ce TRABĂ am eu cu tine, bă?

aş plînge da' nu mai pot de rîs

Rar, foarte rar, mă uit şi eu, ca omu', la ştiri, la comentarii politice, bla bla. Iar acum , că cică e an electoral- mie nu-mi spune nimic asta, pentru că nu mai votez de cînd cu Băsesco, atunci, în 2004 parcă- toate dezbaterile şi zbaterile politice se intensifică,se acutizează, doar miza e mare, nu?
Văzui de dimineaţă pe N 24 cum se ceartă ăştia pe faza cu autobuzele şi turismul electoral. Cum au început să numere firmele transportatoare din ţară, cîte locuri poate avea un microbuz şi cîţi oameni ar putea intra în el, pentru a se deplasa de la o urnă unde au votat la altă urnă din alt oraş, unde să voteze din nou , cît ar costa , la o adică, închirierea unui microbuz, pentru a face manevra asta, cică în jur de 2000 Euro pentru 2 zile sau ceva de genu'...Şi m-a apucat o senzaţie de neverosimil. Adică...chestiile astea se întîmplă în....Romania? În ţara în care m-am născut? În care am stat la coadă la pîine pe timpul lui Ceauşescu sau în care am cîntat la concertele Phoenix, în care am fost la facultate, în care m-am dat cu metroul, în care am fost la Mall, să zicem, în care mi-am cumpărat primul calculator? E posibil, mă întrebam patetic, aşa ceva se petrece aici, sunteţi siguri că în România şi nu în Salvador, în Etiopia, în Tadjikistan? Aţi verificat ştirea, nu e cumva o greşeală?
Apoi mi-am amintit că s-a mai făcut chestia asta, există un precedent. Super tare !
Cred că blogul ăsta ar trebui pînă la alegeri să poarte numele de VISCUELECTORAT

jocuri pe calculator

M-am tot întrebat demult iar zilele trecute m-a întrebat acelaşi lucru şi o prietenă : de ce-ţi plac jocurile pe calculator , acelea violente? Joc, de exemplu, Call of duty, Brothers in Arms ori Il 2 sturmovik, preferatul meu. Nu a m ştiut să răspund, nu am ştiut să-mi răspund. La un moment dat am crezut că e un fel de defulare, lumea fiind violentă în jurul meu iar eu paşnic fiind , că aşa sunt eu , vărsam toată violenţa asta în ….virtual. Era o teorie şi asta.
Abia azi îmi dau seama că treaba stă altfel…sau ŞI altfel.
Cînd eram mic, eram un copil izolat-aşa am fost eu- nu am participat prea mult la jocurile copilariei, la competiţiile dintre kinderi, am ales recluziunea, m-am afundat în cărţi, în imaginar, nu am parcurs paşii “ normali” ai unui copil. Şi acum recuperez asta. E o satisfacţie pentru mine cînd reuşesc să dobor un avion “inamic” ori cînd am încercuit cu “echipa” mea nişte nemţi şi îi termin. Am avut de multe ori o intro-reacţie de” what the fuck are you doing here?” dar tot îmi placea. Şi nu îmi dădeam seama de ce.
Mi se pare că noi, oamenii, la început am fost cruzi, am luptat pentru supravieţuire, de aici competiţia.
Copiii trăiesc asta, ei , prin jocurile lor, îşi stabilesc locul în lumea din jurul lor. Copiii sunt cruzi, ei recreează începuturile omenirii. Cei care cred că noi , cei care am fost copii, nu am făcut la fel, îmi pare că se înşeală. Kinderii iau lumea de la capăt iar pe la cîţiva ani ajung şi ei homo sapiens care este.
Eu , prin jocurile mele, îmi retrăiesc acea copilărie care la mine a fost non-violentă. Atît pot eu să fac pentru a-mi satisface o neîmplinire ce venea din urmă, pentru a recupera ceva.
Dar homo sapiens ori cum spunea cineva, omul cu sapa e încă un om crud. Se vede asta pînă şi în alimentaţia lui. Pînă şi acolo, darmite să căutăm alte exemple.
Violenţa va înceta într-o zi, oricum.

un pasaj din Oradea. Misto inscriptia

einstein

e interesant cum te izbeşte. Cum îţi dai seama că Einstein a greşit.Că ai fost prost, or misleaded. Că lumina dintr-un om călătoreşte aşa de rapid pînă în celălalt. Că poţi avea 3 zile de concediu şi iniţial te gîndeşti că e prea puţin, dar apoi vezi cît de bine te simţi şi e ca un spaţiu larg acest timp încît nu mai e nevoie să faci nimic, doar să fii.
Lumina nu vine de la soare. timpul nostru e altul, copii....

mama

acum doi ani şi ceva sora mea a născut o fetiţă şi mama noastră era acolo să asiste, să ajute şi ea cumva, cu orice, ca orice mamă.
La un moment dat a făcut o stîngăcie cu cea mică, cu boţul de suflet şi de carne care tocmai se născuse iar a mică începuse să plîngă, ceva nu-i convenise, desigur.
Şi mama a vorbit cu ea şi i-a zis : " Angela, iartă-ne dacă greşim. Maică-ta e pentru prima oară mămică şi eu sunt pentru prima oară bunică".

aşa cum ţi-am tot spus

de multe ori, şi ai şi văzut, sunt un om optimist. Văd lucrurile în bine, totul e făcut ca să pricepem ceva. Încerc să mă simt bine pe lumea asta, cu toate ale ei.
Şi tu îmi dai azi un sms, cum că " de ce vezi tu doar jumătatea plină a paharului?".

Nici măcar nu am stat să formulez un răspuns, a venit singur:
Pentru că aia se bea.
am rîs apoi o juma de oră în tren. Şi apoi, cînd mi-am amintit, am rîs din nou. Mersi de întrebare. Mi-ai servit-o la fileu. Şi, ce-i mai important, ai şi înţeles ceva din asta.

ete facui un banc azi

cică un student la filosofie
se duce si el la ţară la el
se duce...
si el fiind asa revolutionar, reuşeşte să se certe cu toţi pe acolo, cu părinţi, cu rude, cu prieteni, etc
si il da ta-su afară, mă-sa il reneagă, mă rog, pretenii nu-l mai salutau
si intr-o zi , se intilneşte cu bunica-su care era cam surd el asa.
si i se plînge, na, ca de la om la om, si ii zice:
tataie, e naspa rău , m-am certat cu ai mei părinţi, nu mă mai inţelege nima, pretenii nu mă mai salută pe stradă, şi s-a dus dreaq şi metafizica...

la care moşu ofteaza si zice : da, tată , am auzit şi eu ca ţi-a fugit cu Ştefan a lu Petre din capu satului, păcătoasa...

două poeme de ieri

Foaie verde de şopîrlă
Mintea mea în minte urlă
Şi iar verde şi-un cimpoi
Umblăm toţi prin lume goi
Verde tu şi verde eu,
Tot mai trişti, mai trişti mereu.
Rîule, prin valea seacă
Toţi putea-vor să te treacă
Dar de eşti învolburat
Nima-n lume-ţi dă vreun sfat
Şi-aşa umbli peste maluri
Parcă zici că urci pe dealuri.
Mîndro, tu cînd oi vedea
Rîul că s-o-nvolbura
Să mă iei de mînă tu
Şi in mijloc tu mă du
Că acolo e doar viaţă,
Peste maluri curge ceaţă,
Peste noi să curgă apă,
Că din noi ceru s-adapă
Şi din lacrimile noastre
Ca să facă zări albastre.


şi altul, tot ieri scris


Mîndro, tu şi ochii tăi
Care vreau să fie-ai mei
Ce vei face tu pe lume
Fără nume, fără nume?
fără glas şi fără tine
Doar cu dorul ce te ţine
Ce te ţine , nu te lasă
De n-ai casă , de n-ai masă
Dorul care singur vrea
Să te ştie, să te ia,
Dorul ce îl am şi eu
Şi ne duce de la rău.
Mîndro, tu şi mîna ta
Să nu-mi frîngeţi inima.
C-una am si e a ta.

traume

lucram acum cîţiva ani la un magazin de-al lui taică-miu, ţi-am mai zis, papetărie and stuff, aveam şi un xerox, veneau oamenii şi făceau copii la acte. Într-o zi au venit o bătrînică şi un moş, el cam negricios şi pipernicit să facă nişte fotocopii la un act militar care atesta ca omul e veteran de război. Eu, pasionat de istoria celui de-al 2-lea război mondial, copil tembel şi curios, am început să-l trag de limbă : şi unde aţi luptat, cum a fost, etc etc....moment în care băbuţa mă opreşte şi îmi spune : te rog să îl laşi în pace, a luptat la Stalingrad.
Atunci m-am uitat la moşulică şi am văzut o privire nepămîntească, probabil că îşi amintise instant de zilele acelea de război total. Am tăcut ruşinat şi mi-am continuat munca. păstrînd in minte ochii aceia ficşi, enorm de trişti care mă priveau şi nu mă priveau.

Am scris asta pentru că am terminat acum o carte ( Antony Beevor, " Stalingrad", ed. Rao) şi am rămas încă sub impresia ei, am citit despre atrocităţile din vremea asediului şi cele din prizonieratul ruşilor sau ale germanilor şi românilor. Abia acum îl înţeleg pe sărmanul moşulică. Şi încă îi văd ochii neomeneşti.

rain man

poate că aşa trebuia să se numească blogul, nu " viscuproşti". Poate am fost nesimţit, numind atîta lume frumoasă şi interesantă drept " proastă". Pare că cei din jur se manifestă precum personajul lui dustin hoffman . Oameni deştepţi, pardon, inteligenţi , dar prinşi într-un univers al lor, într-un spectru material sau ne-material, într-o continuă căutare în afară, mereu în afară, mecanic, şi totuşi trăindu-şi visul propriu, iluzia personală. Poate apropierea de autism e deplasată, poate ar trebui să existe un alt termen în psihologie, să vină un genial doctor în psihologie şi să afle această boală a tuturor oamenilor şi să le pună un diagnostic : LUMISM. POate sună chiar neinspirat acest termen, dar vorba aia : n-am găsit altă rimă...

flori

între ieri şi azi,
între am am avut şi nu am avut
e o falie.
Ca în Antarctica: poţi pica prin zăpadă. Crezi că mergi şi cazi.
Unde este iubire, nu va fi nimic.
Unde te-am cunoscut eu pe tine, vor creşte flori.
Aceleaşi flori ce ne vor iubi deasupra noastră.