Totalul afișărilor de pagină

luni, 26 aprilie 2010

a contempla

Eram la Bucureşti. Lucram la o firmă pe acolo, monitorizare de presă bla bla.
E frumos în Bucureşti mai ales cînd e vara cea mai verde şi cînd stai în staţia lui 135 luni dimineaţa şi aştepţi autobuzul să te ia spre rahatul de job şi vezi maşinile cu turişti trecînd spre mare cu bărci, cu echipamente de scufundat, cu copii veseli ce se zgîiesc pe geam chicotind a nerăbdare, cu acel foşnet batjocoritor al copacilor care nu ştiu că amărîtul de tine va ajunge în juma de oră pe un scaun la un birou nenorocit. Şi e foarte frumos atunci cînd, la un moment dat, dintr-o maşină ce rulează voios către mare, pică o labă de cauciuc de la un costum de scafandru pe mijlocul străzii Eminescu exact în faţa staţiei de autobuz şi tu, muncitor aşteptînd autobuzul 135, stai şi o contempli şi te trezeşti gîndind cu voce tare:
Uite ce labă tristă...

joi, 22 aprilie 2010

zen what?

Oamenii pe stradă se opresc puţin
atunci cînd văd oameni
li se pare că soarele le-a intrat puţin în ochi
ori că o maşină i-a claxonat
oricum e ceva cunoscut ceva ce-i opreşte
chiar pentru o secundă şi mai puţin
chiar şi pentru a urmări şi a te lăsa urmărit
de un zîmbet
adică mai puţin de o secundă
mai mic decît un milimetru al milimetrului
şi bogat ca un mugure de magnolie

ce frumos e să păşeşti peste o cauză pierdută

sâmbătă, 3 aprilie 2010

un alt poem cu magnolii

dacă vei scrie un poem cu magnolii
ce se va alege din lumea asta?
dacă vezi cerul printre petalele albe
înseamnă că un copac te doreşte
şi devine singura noastră certitudine

iar cerul, ca un copil ce tocmai s-a oprit din plîns
îţi va cere o vrabie

marți, 23 martie 2010

23 martie. Plouă

cuvintele se aşază cuminţi pe o foaie
cum bocancii în hol
într-o zi ploioasă în care ţi-au venit
mai mulţi prieteni trişti la petrecere.

să-i primim în camera de zi
cu bere, cu poveşti şi atenţie distributivă
întîi or să zîmbească, apoi cu toţii or să rîdă în hohote
semn că vor putea pleca fără griji.

pe hol vor rămîne urmele bocancilor lor
noroiul ca o singurătate confortabilă
şi gindul că durerea şi tristeţea pot fi ademenite într-o zi
ca într-o capcană

sâmbătă, 20 martie 2010

sine die

spre seară niciodată nu găsesc
un motiv al zilei
din cauza asta mă tot culc
somnul va contura eu sper
somnul va recunoaşte ceva neplîns

apoi amîn dimineaţa apoi după-amiaza
spre seară poate că totul va căpăta
o anume strălucire
un soi de ordine coregrafică precum un
stol de păsări ori un cîmp magnetic
îndrăgostit de atîta şi atîta pilitură de fier

oricum, e foarte important să mai amîni, vei vedea,
să amîni pînă cînd vei fi absolut sigur
absolut convins
că mîine n-o să mai vină deloc
dar deloc

iată un scop al zilei
( mi-a luat ceva, să ştii)

joi, 18 martie 2010

u son le nej?

Plecam ieri de la serviciu si "pe centru"- ăia 5 metri şi 2 metri de centru al amărîtului ăstuia de oraş - văd o faţă cunoscută. O identific rapid, din mers şi intru deodată, ca în Stargate, într-un vîrtej- numai că temporal - mă întorc în curtea liceului acum 17( şaaaaapteşpe aaaani!!!!!), cînd eram îndrăgostit de ea.
Măăăă şi ce-o iubeam....cu ochi şi suflet de copil tembel...ţin minte că în pauze beam apă numai de la pompa din care văzusem că bea ea. Îi scriam poezii, nimeni nu era ca ea.
Păcat că avea prieten. S-a măritat cu el într-un final.

Ieri mergea lent, posacă şi singură prin oraş, mică şi grasă, grasă, cu un pas ca de pinguin îndopat de la zoo. Parcă parcă mai avea în ochi ceva din sclipirea aia de odinioară. Am vrut să mă întorc şi să-i spun : Andra, mă mai ţii minte, eu sunt ăla care ...
Dar e mai bine să treci. Nu e frumos să deranjezi oamenii care nu-ţi mai spun nimic.

duminică, 14 martie 2010

lennon a greşit

viaţa mea e o transă
o port legănat pe lîngă mine
uneori intru în ea şi e greu să mai ies
dacă îi daţi voi doo palme se rezolvă
sunt al vostru din nou

viaţa mea eu o ţin într-o cuşcă
iese de-acolo numai cînd e frumos afară
şi cînd vă e vouă bine şi rîdeţi la soare ca proştii peste lume

aş vrea să vă spun că viaţa asta e în plămîni
că s-a aşezat în aorta mea, în cişmeaua de sînge

dar nu. ea e mult mai mult
ea e o transă

trei poezii fără titlu. 3

nimeni nu cunoaşte
originea singurătăţii
poate vine de foarte departe
dar e aici

azi o să ne uităm la copaci
la iarbă la tot ce e fără noi
pe o cîmpie ca un film
peste care trecem fără subtitrare

cuvintele vin şi pleacă nimeni nu le-a chemat aici
au ele un ceas mereu
şi ceasul se strică mereu

astăzi sunt aşa de aproape de mine
că m-aş putea strivi în scrumieră

nimeni nu vrea să-şi recunoască
originea singurătăţii

sâmbătă, 13 martie 2010

town with no cheer

am fost azi să-mi iau o coardă la chitară, MI-ul, aia subţire. Le am pe toate celelalte, dar asta e ruptă. La singurul magazin din oraş unde se MAI aduce aşa ceva, era o tanti care îmi arată vreo zece corzi de SI. Atît mai avea, nimic altceva. E ciudat cum un lucru aşa marunt, pînă la urmă, îţi arată nimicnicia locului în care trăieşti. When the music's over, turn off the light.

touchscreen loveşte din nou

azi mi-a spus un prieten: ia, asculta trupa asta, e un progresiv mişto. Ok, zic, ia să scriu pe mobil numele trupei, că-l uit , că d-aia am nush ce tilifon, măcar să-l folosesc. OK, intru în meniu, caut organizatorul, intru în memento, iau un chibrit să scrijelesc numele pe touchscreen....canci...Scriu F, imi apare pe ecran 38, scriu O, apare un j.
Prietenul meu îmi zice: Vezi, telefoanele astea sunt bune, ştii, cînd nu ai bani să-ţi iei un creion

joi, 11 martie 2010

temă de acasă pentru elevul carl jung

Mi se pare că azi-noapte am visat că vorbeam cu un urs. Se ridicase pe labele din spate şi-mi spunea vesel, îmi explica plin de mîndrie că el e singurul animal care poate merge în două picioare. Mă rog,în două labe.
Am vrut să-i spun că mai e şi pinguinul , că mai e şi maimuţa, dar nu i-am zis.

Nu am vrut să-l supăr.
Apoi a plecat. Fireşte, în două picioare. Mă rog, în două labe.

marți, 9 martie 2010

vis cu primari

Astăzi avem în program un adevărat deliciu. Cităm de pe www.9am.ro :
Un primar din Gorj s-a dat singur in judecata
Primarul din comuna gorjeana Saulesti s-a dat singur in judecata ca sa incaseze un spor salarial de 75 la suta, pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.
In calitate de indrumator de proiecte in primarie, Constantin Draghici, primarul comunei Saulesti, s-a dat singur in judecata si si-a cerut spor de 75 de procente la salariu. Pentru ca magistratii sa nu isi dea seama de dubla sa calitate in proces - atat ca reclamant, alaturi de alti functionari publici din primarie, cat si ca parat, in calitate de primar al localitatii - edilul nu si-a declarat numele complet cand a inceput procesul. Astfel, Constantin Draghici l-a dat in judecata pe Constantin Rucsanda Draghici.

Alaturi de primar, alti cinci functionari din institutie au castigat si ei sporul respectiv in instanta, acordat pentru scrierea unui proiect pe fonduri europene.

"Din 18 milioane, 75%, cat implica, inseamna inca 12 milioane de lei vechi. (...) Nu stiu daca-i moral, dar un astfel de proiect nu se poate implementa stand aici in birou. Se implementeaza cu eforturi mari, cu sute de drumuri", a sustinut primarul Constantin Draghici, citat de NewsIn.

"Prin aplicarea procentului de 75% la salariul de baza, efectiv in mana raman cu 5,5 milioane", a sustinut un functionar din primarie, Iustin Andrita.

Cornelia Pavel, contabila in Primaria Saulesti, a afirmat ca hotararea judecatoreasca este definitiva si executorie.
.

In această ordine de idei susţin ferm că, atunci cînd o să mă întîlnesc pe stradă pe mine mă , o să mă iau rapid la o serie de palme şi o să-mi spun cu voce gravă, să audă şi trecătorii( să am martori) : Băăă, porcule, mi-ai rămas dator cu 3 beri de anu trecut, marş în prima cîrciumă să mi le dai că altfel îţi sparg faţaaaa, măăăă!
Bineînţeles că la un asemenea ton, o să mă cam sperii şi o să mă refugiez în prima cîrciumă pe care o s-o văd cu ochii, să-mi dau 3 beri, să scap de datorie. Cum de nu m-am gîndit la asta pînă acum??

luni, 8 martie 2010

iahuu

dacă s-ar salva arhivele de pe yahoo messenger şi s-ar pune pe hîrtie, vă daţi seamna că teatrul clasic ar dispărea aşa, ca purtat de vînt? Cîte drame şi cîte comedii s-ar putea juca şi asta numai în doi, două personaje, nimic mai mult...S-ar economisi mult decor, s-ar pierde din artificialitatea aceea teatrală, ar fi mai uman.Multe avantaje.
Ce Ibsen, Shakespeare, Cehov , Caragiale? Ei vor fi invidioşi că nu au avut calculator şi conexiune la net.
Discuţiile pe messenger îţi dau timp de răspuns, poţi gîndi mai bine replica, poţi crea o spontaneitate genuină deşi puţin întîrziată. Poţi fi creativ în timpul tău, în măsura pe care o ai tu, nimeni nu te presează.
Puneţi-vă pe vorbit, copii. Intr-o zi poate o să faceţi un premiu pentru piesele voastre, faceţi o casă de producţie, un Messengerywood, un Yahwood. Na, că vă dau idei gratis. Să fie primit!

sfaturi pentru deplasarea in trafic

liviuscrisu >oricum, tu scapi de lumea asta, te duci la facultate,te doare-n 14
ea::...: intru-n alta lume
liviuscrisu: bucuresti nu>?
ea::...: poate mai rea
ea::...: da
liviuscrisu: super
liviuscrisu: vezi ca e lume rea acolo
liviuscrisu: tre sa stii cum sa rezisti, altfel devii ca ei
liviuscrisu: rezisti numai daca stii sa fii om bun
liviuscrisu: sau daca vrei sa fii ca ei, go on
ea::...: oricum, trb sa fii bitchy
liviuscrisu: o sa ajungi secatura
liviuscrisu: nu trebuie sa fii bitchy
ea::...: ba da
liviuscrisu: ba nu
liviuscrisu: trebuie sa zici : asta am nevoie, asta nu
liviuscrisu: e un mod practic de a gindi
ea::...: da
ea::...: corect
liviuscrisu: dar sa stii in acelasi timp ce compromisuri tre sa faci pentru una sau alta
liviuscrisu: si sa alegi pe cel mai mic
liviuscrisu: daca se poate fara compromis, e perfect
ea::...: da, imi place cum gandesti
liviuscrisu: gindesc cit mai putin inuman intr-o lume din ce in ce mai inumana
liviuscrisu: atita tot
liviuscrisu: imi reduc inumanitatea
liviuscrisu: ar trebui sa scriu asta pe blog
liviuscrisu: ma inspiri
ea::...: sunt o muza
ea::...: clar
liviuscrisu: oho
liviuscrisu: clar
liviuscrisu: muza cu ventuza

iubirea

tu eşti ca sîmbăta dimineaţa
cînd mă trezesc şi văd numai ce vreau eu
sau ca şi cum duminica la zece în turla bisericii am face balonaşe de săpun
tu eşti camera abia străbătută
în care am găsit acel căluţ de plastic

dacă mă doare stomacul cumva, eu sunt singur
dar şi tu eşti singură, lipită de durerea mea

dacă într-o zi vine primăvara, toamna
e pentru că tu m-ai sărutat ori ai plîns
şi a curs o stea

ori ceva foarte greu peste mine



Ţi-aş face un desen o schiţă
dar nu pot să creionez paşii tăi
atunci cînd vii şi surîzi
totul e prea
prea rapid

eu fac primii paşi în tine şi cad
iar dacă mă ridici, o să mergem împreună

marchet

Viaţa e grea
noi suntem nişte copii purtaţi
într-un cărucior în kaufland
căutăm cu privirea culorile mai frumoase
măcar de ne-ar trebui una din ele
varza e mai verde în revistă
lumea e frumoasă pe coridor

să ieşim din parcare

duminică, 7 martie 2010

coincidentia gainorum

De dimineaţă, mama iese pe uşă spunînd : Mă duc pînă la doamna Găină să iau nişte ouă.

Cuuum? Aşa o cheamă pe ea???
Da.

sâmbătă, 6 martie 2010

stare

plouă mărunt şi e frig, cenuşiu, depresiv
haide, spune-mi te iubesc aşa ca şi cum ai pune muzică
şi să nu mai ştiu decît cuvintele astea azi, doar atît.

pe stradă peste pietriş trec maşini
e o chestie apocaliptică în asta

nu deschide fereastra
fă ceva de mîncare cheamă nişte vecini
să rîdem să exorcizăm dealul
care în depărtare îşi bate joc de tot ce simt eu

dacă stăm în casă vîntul nu ne atinge
o să-ţi cînt don't let me down
începe din Fa Major aşa-mi amintesc

luni, 22 februarie 2010

Pontificarea Iliescului

ete, mă bag din nou în subecte din astea de politică, mai mult cu musca-n ureche aşa, numa de-al dreaq, să pun taguri, să-mi facă lumea trafic, na!
Am văzut şi eu secvenţe de la congresul pesedeilor, plm, că se uita taică-miu la teve şi m-a făcut curios.
Mă uit eu frumos la Victor Ponta, mare jmeker măăă( părea foarte pornit pe PSD-işti băiatu, ziceai că-i din alt partid, zău ) om luminat, cu reforme în program, cu iniţiative, cu frondă, cu bla, cu bla, cu bla. Să mor dacă nu părea credibil.Am văzut pe Mazăre, alt bandit, cedîndu-i locul lui Ponta- HOPAAA, ÎMI ZIC, fii antenă că e groasă, pică Mircea Geoană, apoi pe ăla, Manivelă, de la transporturi, Mitrea, dîndu-i şi el, la rîndul lui voturile sale Victoraşului. Bă, eşti nebun, îmi zic iarăşi, asta e pregăteală, e mazilire, mamă ce distracţie o să fie!!!
Dar încă nu prinsesem şpilu. Pînă cînd observ o chestie : după ce îşi susţine discursul în aplauzele aplaudacilor Mitrea se întoarce la pupitru, pe scenă ca să mai spună ceva - nu contează ce, dar cu un entuziasm extatic şi debordant de euforic, ok, spune chestioara şi dă să plece. Dar nu pleacă, ci aleargă aproape prin faţa hauditoriului cu pancarde de genu MÎNDRU CĂ SUNT PESEDIST ori VICTOR PONTA PREŞEDINTE.. Şi atunci m-am prins mă, m-am prins, de parcă ar fi fost greu (dar eu, cum sunt varză cu politica, procesez mai greu, aşa). Mitrea era bucuros pentru că începea deja, să se anunţe rebrandingul partidului mă !!! Victor Ponta începea să se creioneze în noul logo al pesedeilor, un nou banner frumos, tineresc, vivace, agresiv, dătător de speranţă pentru partid, pentru ţară, pentru tineri, pentru viitorul luminos, pentru morţii şi răniţii. Banner în spatele căruia partea din partid care l-a susţinut pe Victor Ponta să poată desfăşura cu spor aceleaşi afaceri începute de 20 de ani. Cei care l-au susţinut pe Mircea Geoană....să mai stea o tură, că deh, nu e loc pentru toţi, unii sunt mai egali decît ceilalţi şi nu e loc de toţi în faţă la ghişeu, pe rînd băeţi, pe rînd, da' noi primii !!

Se vede treaba că a sărăcit ţara, mă. Înainte, cînd mai era ceva de furat, era pace, armonie şi concordie în partide. Acu au ajuns să se încaiere în cadrul aceluiaşi partid că deh, e foamea mare. Şi bănuiesc că au şi pretenţii că se ceartă din cauza principiilor discordante, pe conflicte de doctrine, abureli în care oricum nu mai crede nimeni.

Nush ce se va alege de Ponta, nu mă entere. Fapt e că Ilici Bunicuţov Iliescovici a ieşit din treaba asta cu o mină zeificată, şi-a impus omul şi le-a impus şi altora omul lui. PSD-ul, sau ce mai rămîne din el după scindarea asta, merge mai departe, spre noi culmi, spre victorie.

luni, 15 februarie 2010

viscumertzani


... vis-cu-un-cur...In GORJLAND dept. Targu Jiu city

de la lume adunate si apoi pe blog postate




vineri, 12 februarie 2010

lost in translation

deci: am tradus in engleza cu google translation citeva din poezelele care-s pe blog, acilea. Apoi am luat varianta "englezeasca" si am tradus-o la loc in romaneste. Enjoy:

un haiku
Uită-te la noi cat de frumos suntem
cum ar fi de mare sculpturi în gheaţă
pagode cum ar fi flexibil
De ce au unghiuri mari
şi că streaşină

pare ca care umblă
şi modul în care ne place se topeşte
din apele subterane
, dar va ploua, va ploua


acvatică
Noi ar trebui să fie neajutorat,
Aşa cum am orb într-un patinoar,
să ne ţină mâinile, pentru a fi fraţi, să plutească de-a lungul la farul.
De aer ar trebui să ne
pentru a colecta algele care creşte,
ca vrăbii şi a delfinilor s-ar alătura
înot într-o poveste de mare.

Dacă aş putea alege doar un singur fel,
-l cunosc, fără iubitoare,
aeru-N-ar fi în jur de dune de nisip, în creştere în ceea ce priveşte mare


piano
Eu scriu o poezie de beton
pian în colţul lent
tu vei dans, este un concert
ochii la cer şi de picioare-n iarba

Eu va şti doar atunci când ai zâmbit
, având în vedere transa peste scorul
, cu sute de mii
fluturi albastru va lăsa gura ta

noapte
soarele arde atunci când ne uităm la ea
luni atunci când facem dragoste mare
Noi ştim Lupii sunt liniştit
Mâine dimineaţă vom acoperi cu foi de

I sînt un copil care sparge ferestrele
Sunteti o rochie fata
pe timp de noapte a lua în jos lent, pe o conductă de
să conducă până dreapta raului?

Waves sau de a pescui şi peşte
Va curge prin roci, peste bănci
O mână de a deţine şi, dacă vă este frig
Te duci acolo sus rândul său, pe foc, în dealurile
Ian
Nu fumez pe balcon
Eu doar nu aici

joi, 11 februarie 2010

nume de copii

Ştiu sigur că există în lumea părinţilor o modă a numelor puse copiilor. Un prieten a pus un nume deosebit fetiţei lui, pentru ca apoi să vadă că multe alte fetiţe poartă acelaşi nume deosebit. Aşa că mă gîndeam de dimineaţă cum ar fi să pună cineva unui copilaş numele Neagoe. Cum l-ar striga ceilalţi copii - desigur, cîrcotaşi- la şcoală?
Neagoe, peronul pe partea stîngă!!!!! Sau, Neagoe, vă ordon, treceţi Prutul !! Sau : Neagoe, bagă acolo vrăjeală la Teodosie!
Sau, şi mai mişto :
NeaGoe, VINO LA MAMIŢICA!!!!!!

joi, 4 februarie 2010

halvatar

mi-am luat zilele trecute un telefon cam de ultimă generaţie, de erea concurenţa lu iphone acu vreun an , un LG Renoir, ca sa ma esprim aşa....d-ăla şmecher, doar cu trei butoane şi cu taciscrin, tată. Vorba ăluia, laser, frate...Şi mă uit la el şi mă uit la el, nu-i dau de cap,mă agit, transpir, mă enervez pe propria-mi inabilitate tehnică, zbier de neputinţă, cedez, o iau de la capăt, concluzionez: TREBE SĂ-L MĂRIT!!!.
DA, dar cui îl dau? Mă gîndeam să dau anunţ disperat şi pe blog, da voi nu sunteţi fraieri ca mine şi nu muşcaţi momeala. Deci am zis că nu e corect şi mi-am mai dat o şansă.
Treaba e că destul de curînd după urgia asta m-am obişnuit cu el, acum alerg printre pixeli, prin meniu, mă plimb cu dejtu pe taciscrin elegant, elegaaaaaant ca o domnişoară ce baletează, mă minunez de noile features pe care le descopăr, sunt breaz, adică.
Chestia e că omul de acu se obişnuieşte destul de rapid cu tehnologia, că deh, doar el a creat-o... Reţele, dispozitive, interneturi, extraneturi, cabluri, roboţi industriali, microcipuri, microsofturi, toate le învăţăm relativ rapid. Tehnologia nu va pieri niciodată, pentru că noi am creat-o şi o înţelegem.

De aia îmi place mie filmul mult blamat, Avatar, pentru că vorbeşte despre lucrurile astea. Oamenii distrug ceea ce nu cunosc, în cazul ăsta, natura. Acesta e deja un ton ecologist, pentru că, nu-i aşa, e trendy, futu-i...

duminică, 31 ianuarie 2010

vineri, 29 ianuarie 2010

despre bloguri

ok. deci mă pomenesc azi cu un comentariu pe blog. Comment colocvial, mi-a zis omu apoi. Mă bucur cînd cineva mă citeşte, mă bagă în seamă, îmi place feed-back-ul....
şi cui nu-i place?
Îmi da link la blogul lui, citesc aşa kaosmoon.blogspot.com si-mi place gramadă, in ciuda atîtor pl şi pzd ce sunt acolo. Sună foarte mişto ce scrie omu, really, sună adevărat, ca un roman scris în secvenţe mici capitole acolo.... pare porcos si defulatoriu -poate chiar este însă eu nu sunt pudibond, nu am de ce. E tare omu, oricum.
Mă gîndesc acum de ce căcat scriem bloguri? Să ne găsim asemenii? Să aruncăm une bouteille a la mer... Eu cred că arunc peturi goale de bere cu poezelele mele înăutru, poate-poate pricepe careva ceva. Dacă nu pot face o lume mai frumoasă, măcar să dau un link , aşa, ca un bobîrnac. Să reflectăm la asta.
Iar ţie, lunatic şi haotic, om căruia îi place grobschnitt, îţi recomand şi nişte eloy. Tot nemţi. Şi 2:


TRAMVAIELE SUNT ACELEAŞI, CĂLĂTORII SE SCHIMBĂ, remember !!!

vineri, 22 ianuarie 2010

cujetarea cujetătorului

suntem aşa de mici, de neînsemnaţi pe lumea asta şi ne credem aşa de importanţi, de deştepţi, de pătrunzători, de mari şi de puternici... La fel cum s-ar închipui cineva care ar credea că el, cu mintea lui paranormală, opreşte maşinile atunci cînd trece pe zebră

duminică, 17 ianuarie 2010

pneu

O să ne-ntoarcem de unde am venit
Ca nişte biciclete stricate, ruginite
O să mai claxonăm o dată
O să mai ştie careva că totuşi am circulat

Vom afla ce linişte e între lanţuri
Căzuţi la pămînt, pe foaia mare
Se vor juca nişte copii cu ghidonul
Pe foaia mică o să vină un contabil
Să numere, să numere

Grămezi de fiare fără nici un fast
Din cînd în cînd cineva ne va mai învîrti o pedală
Ce frumos a fost înainte şi ce jalnic
Ce viteză aveam şi ce fală

luni, 11 ianuarie 2010

Poetul desperecheat. La Tg-Jiu

Deci Eminescu a ajuns prin 1878 printr-un sătuc din Gorj, numit Floreşti. Toate bune, stă omul cîteva luni să se refacă, alea alea. Moare tipul şi ia uite ce se întîmplă :
....prezenţa poetului la Floreşti a avut ecou în amintirea locuitorilor satelor floreştene cât şi în toponimia locurilor : "Ciutura lui Eminescu", "Foişorul lui Eminescu", "Puntea lui Eminescu ", etc.
- Studiul autorului relevă în final cum prin strădania acestuia se pun bazele înfiinţării unei grupări literare "Mihai Eminescu" devenită cenaclu, ca mai apoi, din 1994 să devină "Societatea academică Mihai Eminescu".
...la 12 iunie 1988 ia naştere "Camera memorială Mihai Eminescu" care , în anul următor devine "Muzeul memorial Mihai Eminescu"
.

Propun societăţii spre sanctificare şi bună amintire pentru localnici următoarele obiecte de cult : Buda lui Eminescu, Periuţa de dinţi a Poetului, Hîrtia igienică a Geniului şi alte cîteva care vor fi păstrate cu sfinţenie de locuitorii mîndri ai acestor meleaguri binecuvîntate.

În altă ordine de idei , cred că voi, cititorii mei din acest judeţ nerecunoscător cu valorile perene ale spiritului meu, ar trebui să mă apreciaţi mai mult. Poate că atunci cînd o fi să dau colţul,o să mă îndur şi o să vă las următoarele :

1.biroul Poetului
2.tastatura Poetului Desperecheat
3.Basca Geniului Nerecunoscut în viaţă
4.Reţetele de sendviş cu soia ale Nemuritorului
5. fularul memorial al Inefabilului
6. ....şi un pachet de ţigări gol care a aparţinut Indescifrabilului...

Luaţi aminte...apreciaţi ce aveţi. Nesimţiţilor, huoooo !!! Marş acasă şi să vă întoarceţi cu placa memorială : ÎN ACEASTĂ CÎRCIUMĂ POETUL S-A FĂCUT MUCI

vineri, 8 ianuarie 2010

un oraş

să iubim oraşul tg-jiu
pentru că el ne iubeşte cu toate
blocurile sale şi cîrciumile cu bere ieftină
(dooj de mii)

poeţii oraşului îşi plimbă la subraţ cărţile prin parc
luminaţi de minunea că sunt
îşi probează soclurile mai mari, mai mici
se îmbată la festivaluri de poezie
( am fost şi eu, m-au luat cu targa)


astfel am învăţat că trebuie să scriu de bine
să fim pozitivi
să mergem la gară şi să ne întoarcem
oraşul ţine cu noi, ţine de noi

suntem plozii lui, suntem cei ce-i vor
scoate ciubotele cînd va îmbătrîni
nouă ne va dicta memoriile sale atunci cînd va orbi

scuză-mă puţin
mă duc să vomit