iarnă

Zeul a venit cu zăpadă
şi-n jur e ca o cameră antifonată
ninsoarea stinge în ea ce spunem noi
cu vorbele noastre meşteşugite întru pierdere
Zeul nu a prevăzut asta, el doar a căzut
peste noi, peste fire, prăvălit.
ne place să ne aruncăm peste omătul gros
cei care sunt sus ne aplaudă
ei se bucură pentru noi, ei plîng apoi
Zeul a întrebat înfrigurat: ce sunt lacrimile?